Ideatic, reflectând, nu există nici timp și nici spațiu și prin exponentizare la abstract putem deduce, efemeri cum suntem, că nu există decât Dumnezeu cu Împărăția Sa, și că fiecare generație de ființe umane trebuie să devină demnă pentru a păși în Ea.
Ce înseamnă Spațiul și Timpul pentru Eternitate ? Spațiul ar fi palpabilul ,,ocazional’’, materia (expresia lexicală dată ca oricărui alt obiect, sau ființă), iar Timpul doar ideea că se desfăsoară pe trei trepte : cea de jos-Trecutul(baza tot mai densa datorita acumularii ,sedimentarii si concentrarii amintirilor si cunostintelor complexe, un fel de unitate centrala asemanatoare cu a calculatorului), cea pe care zăbovim – Prezentul, cu durata de o milionime dintr-o fracțiune de secundă, cu tendințe de creștere dar numai în subconștientul creierului uman, iar Viitorul ar fi treapta de sus, de la care pornește practic, același terțet , în fapt un ciclu subiectivizat.
Nici perpetuum-mobile nu există, este tot o ,,creație’’ muritoare. Are un început necunoscut, o durată pe o perioadă extrem de îndelungată (mii sau zeci de mii de milioane de ani-lumină, dar nu poate fi considerat, nicidecum măcar un segment insignifiant raportat la Eternitate.
Cu toate că Mark Twain a afirmat în ,,Jurnalul lui Adam și-al Evei’’, ca o concluzie finală a povestirii că ,,Nu există nimic, totul e un vis’’, nu am cum să-i contrazic cele scrise, deoarece acest jurnal nu era decât o interpretare a sa despre existența umană, iar cel care l-a determinat să-și finalizeze părerea nu era Dumnezeu, ci Satan.
Trăim într-un labirint al ideilor din care nu putem ieși decât atunci când întrezărim o brumă de materializare a lor și iarăși ne rătăcim, fiind nevoiți s-o luăm de la început.
Se împacă oare omul vreodată, cu gândul că singura speranță în a-și trăi viața mai ușor pe acest Pământ, și chiar pe o infinitate de Leagăne de același fel, din Univers (niciodată nu pot afirma din întreg Universul, deoarece nu poate avea nici început și nici sfârșit, aflându-se de altfel într-o continuă mișcare translatică, adică acolo unde s-a sfârșit ceva,in acelasi moment a început ceva nou ș.a..m.d.), este doar încrederea deplină în Dumnezeu ?! Niciodată !… Chiar dacă merge în lăcașurile sfinte, tot are ezitări, precum Toma Necredinciosul, cu toate că are parte de multe minuni, pe care însă nu i le poate oferi decât Destinul, acela dirijat de Dumnezeu !
Adevărata Viață este dincolo de Moarte ! De noi depinde cum vrem să ne-o trăim, în Lumină sau Întuneric !Despre aceasta decizie voi comenta intr-un material viitor!
Cine nu crede, are la dispoziție varianta de a contesta, și chiar a aduce dovezi care să nege cele relatate de mine !

Iulian Nistor – Vaslui 24 Mai 2006