poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6422 .



Deschide ochii, tu ești unul dintre vinovați!
eseu [ ]
2

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [hirja_bogdan ]

2009-03-28  |     | 



Deschide ochii, tu ești unul dintre vinovați!

Trăim într-osocietate în care, prin diferitele legi impuse de om oamenilor,vrem să arătăm că toți suntem egali, toți avem dreptul la aceleași servicii și lucruri. Dar în realitate este așa ? Oare noi, oamenii, cei care le-am impus, le respectăm și prin aceasta ne respectăm pe noi și pe cei din jurul nostru?
Într-o melodie celebră - „Vinovații fară vină” – interpretată de celebra formație „Pasărea Colibri”, apar următoarele versuri: „Sunt curat la trup, curat la suflet,/ Vreau să înțeleg și să iubesc…” și „Vinovații fără vină cer să se facă lumină…”.Aceste versuri arătă cel mai bine realitatea în care trăim, durerea celor pe care noi îi desconsiderăm și-i călcăm în picioare.
Oare ce curaj le mai dăm noi tinerilor pe care-i desconsiderăm , persoanelor pe care le lovim direct sau indirect? Oare ce motiv mai au ei să spere că vor face ceva cu viața lor, să viseze la o viață mai bună.
Aceste persoane, pe care noi le considerăm inferioare nouă, nu rămân de multe ori cu nimic, pentru că noi, cei care ar trebui să le ajutăm, le luăm totul ,lăsându-le să-și caute alinarea în acei prieteni falși-drogurile. Doar brațele acestor prieteni falși le mai rămân la dispoziție pentru a-și plânge necazul și pentru a fi înțelese.
Drogurile sunt principala armă a celor slabi din toate punctele de vedere, pentru a arăta că sunt cineva într-o lume care nu-i înțelege, o lume care-i respinge, o lume care face din ei pata neagră a societății. Drogurile sunt o șansă de a deveni cineva pentru câteva clipe, în fața celor care fac din tine un tânăr fără viitor.
Putem observa în jurul nostru cum cei mai afectați de droguri sunt tinerii. Aceștia sunt într-o perioadă a vieții plină de întrebări, de decizii și de alegeri legate de viitorul lor. În această perioadă mulți dintre ei au nevoie de înțelegere, de sprijin, de ajutor în luarea deciziilor, au nevoie de prieteni care să-i ajute, pe umărul cărora să-și plângă durerea și necazul. Din cauza faptului că azi tinerii se grupează în diferite grupuri, în care se intră după bunul plac al membrilor,și nu după dorința celui care vrea să intre, mulți rămân pe dinafară, negăsind niciun sprijin în nimeni.
Câte vise nu se află în spatele unui tânăr căzut în patima alcolului? Câte dorințe nu a avut și acesta înainte de a fi ceea ce a devenit?! Oare dincolo de un tînăr drogat nu se află un tânăr normal, ca oricare altul, dar care nu și-a găsit rostul în viață?
Discriminarea este principala cauză care duce la consumul de alcool și de alte droguri. Discriminarea duce la căderea psihică a persoanelor, atrăgându-le pe acestea spre patima drogurilor .
Cum discriminarea nu se face singură și tot timpul există ceva care stă la bazele ei, care îi dă viață, la fel și noi, vinovații, cei care stăm la bazele atâtor nenorociri cauzate de aceasta, ajutăm fără să vrem la sporirea numărului de consumatori de droguri, la distrugerea atâtor vise si vieți, din simpla dorință de a nu ne recunoaște niciodată învinși.
Eram internat în spital alături de un tânăr provenit dintr-o casă de copii care avea și unele probleme mintale. Din cauza faptului că era sărac și provenit din acel loc, era ignorat de toți, înlăturat și abandonat pentru că el nu era ca noi, nu avea ce avem noi. Oare acel tânăr, abandonat de părinți, singur, uitat de toți, nesimțind niciodata dragostea părintească, ar mai putea obține ceva de la viață? Oare el nu are visele lui, nu vrea să trăiască altfel viața, să fie cineva? La ce ar mai putea visa când visele lui se opresc în această barieră contrstruită de o societate atât de lipsită de bun simț?
M-am legat de acest cântec (poate acum demodat, deși are un subiect foarte frumos) pentru că el însuși, prin versuri și semnificații, arată cel mai bine realitatea în care trăim, adevărul pe care noi, oamenii, refuzăm să-l acceptăm, arată cel mai bine felul cum gândește un om discriminat, abandonat de toți, lăsat pradă pierzării.
Din această melodie, putem învăța multe, îi putem înțelege pe cei din jurul nostru, căzuți în disperare și într-o viață plină de lucruri negative, și pe cei pe care zilnic îi acuzăm pe nedrept pentru ceea ce sunt, ceea ce fac și felul cum gândesc.
Toți, indiferent de cum arătăm, cât de săraci suntem, cum gândim, avem în viață un scop, niște idealuri, niște vise spre care tindem și pe care vrem să le realizăm în viitor. Noi le stricăm celor din jurul nostru, celor mai slabi, aceste vise, le luăm dreptul la a visa, la a-și stabili niște idealuri, transformându-ne în distrugători de vieți, asasini plătiți.
Noi ne dăm mereu cu părerea despre ceilalți, despre felul cum gândesc, despre felul cum își trăiesc viața, în bătură, în desfrâu, în consum de droguri, neîncercând niciodată să aflăm cauzele care stau la bazele acestui comportament, acestui stil de viață, pentru că ne temem ca nu cumva să ne descoperim chiar pe noi printre cauzele care au distrus vieți, au condus în prăpastia din care nu poate ieși nimeni; ne temem ca nu cumva să fim acuzați de către toți.
Drogurile sunt prietenii celor necăjiți, ai celor care suferă, ai celor care nu-și găsesc niciun ideal, niciun sprijin în nimeni. Drogurile distrug vise, distrug vieți, iar noi suntem, fără să vrem asta, prietenii drogurilor, pentru că societatea de azi, societatea din care noi facem parte (o societate modernă, ce are ca obiectiv banii și locurile în frunte) prin felul ei de a fi și de a trăi îi îndeamnă pe tot mai mulți tineri să consume droguri, să ducă o viață de nimic.
În concluzie, putem vedea singuri că toate acestea sunt adevărate, că toate acestea se întâmplă în jurul nostru și chiar noi încurajăm asta.
Deschide ochii, omule, tânărule, viața nu e ta! Nu ai niciun drept să te joci cu viața altcuiva. Dacă vrei să faci o lume mai bună, respectă-i pe cei de lângă tine, pe cel pe care-l vezi în necaz! O lume mai bună e o lume în care fiecare își găsește sprijinul în tine, nu în droguri!
Deschide ochii tinere, viața ta e mult prea frumoasă pentru a o trăi pe drumuri, într-o lume a nimănui, în care nu-ți găsești alinarea decât în droguri!
Curaj, tinere, privește înainte, nu te împiedica de acest obstacol reprezentat de o societate fără idealuri! Þintește sus, doar așa vei reuși, încrede-te în tine, în forțele proprii, nu în falșii tăi prieteni!




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!