Am căutat mereu propriile reguli. Mi s-a spus : ,,Documentează-te mai întâi !" Am făcut acest lucru mai mult sau mai puțin temeinic până când am simțit că ideile încep să se cristalizeze în mintea mea obosită de atâtea tatonări.
Presupun că în după amiezile călătoriei prin viață, cu toții aruncăm ocheade oarecum îngrijorate spre orizontul apusului inevitabil. Începem să conștientizăm că există un asemenea apus pentru călătoria noastră prin lume, iar îngrijorarea pentru necunoscutul de dincolo ne macină atât de mult încât suntem tentați să cerem ajutorul cuiva. ,,Bate și ți se va deschide!" ne îndeamnă un cunoscut citat biblic, dar la care ușă să batem pentru a nu cădea în diverse capcane, este o dilemă mai greu de rezolvat.
Citind Biblia am fost cel mai mult impresionată de suferințele lui Iov, cel care a renăscut din propria-i mizerie și durere ca răsplată pentru credința sa. Vedeți, Iov nu vroia să-și încredințeze sufletul nimănui altcuiva decât Creatorului său, neadmițând intermediari. Pentru această încăpățânare în credință, longevivul personaj a fost răsplătit.
Insistența persuasivă a misionarilor reprezentanți ai diferitelor forme de creștinism te duce cu gândul la niște versați pescari de suflete. Sfânta Treime este adesea uitată, iar cel căruia ne închinăm cu regularitate este Fiul, uitând că până la următoarea Lui venire, tot ca emisar al Tatălui, el nu există decât ca membru al Sfintei Treimi, s-a întors la Tatăl, identificându-se cu Acesta prin mijlocirea Sfântului Duh.
A invoca un spirit, fie el benefic, ca al lui Isus , tot spiritism cred că este, în sensul de activitate mistică nocivă, deoarece trezirea unei forțe spirituale pozitive poate declanșa o forță de același gen și amploare , dar negativă . ,,Dacă crezi într-unul trebuie să crezi că și celălalt există."
Nu poate fi negat rolul benefic pe care l-a jucat călătoria Lui Isus pe pământ, dar a fost doar o călătorie și atât. Ca și viața noastră. Nu că noi am fi aleși ai Domnului, departe de noi orgoliul acesta.
Cuvintele ,,acesta este omul" de la răstignirea lui Isus nu numai că ne previn că viața noastră sub această formă în care călătorim pe pământ poate avea un sfârșit dureros și imprevizibil, dar ne învață și să prețuim această călătorie cu suișurile și coborâșurile ei.
Nu cred că dacă ne trăim viața doar pentru mântuirea sufletului, obținem vreun avantaj, dar cred cu convingere că viețuind ținând cont de ceea ce suntem, de ceea ce a dobândit omenirea în materie de etică, acolo unde suntem, atunci când ne vom apropia de sfârșitul călătoriei, vom putea să ne luăm rămas bun de la tovarășii de drum cu seninătate.