A Jan Steen household (proverb olandez)


Scormonind prin diverse site-uri de fotografie, rareori mă opresc să respir în fața vreunei imagini ori serii de..și iată o colecție care mă agață de picior sau, mai degrabă, de ochi, mă bulversează și-mi stârnește curiozitatea. “Domestic Vacations” al Juliei Blackmon(http://www.photoeye.com/gallery/forms/index.cfm?image=1&id=187064&imagePosition=1&Door=1&Portfolio=Portfolio5&Gallery=1&Page=) este un mini-album de familie, straniu și fermecător, construit din câteva deschideri ce ne închid în universul lor hipnotic.
O deschidere către ficțiune, declarată, asumată, sub forma elementelor ce insolitează spațiul domestic: bibilici, cocoși, capete de mistreți perfect integrați în interioare minimaliste, colivii, globuri de cristal, acvarii-televizor închizând o replică în miniatură a echivocului spațiu familial. Toate aceste elemente de recuzită asigurând aerul ușor suprarealist al fotografiilor deschid, în profunzime, falii către ireal, destructurând în permanență interioarele oricum instabile.
Incăperile se varsă unele în altele și de acolo către un afară labil, uneori doar sugerat de siluete care ies/intră „din greșeală” în cadru-în "Family Portrait", de pildă. Uși, ferestre, tablouri, panorame artificiale privite de pe un soi de…scenă domestică-"Playhouse"-întind nervul optic și-l reproiectează, aproape simultan și „fără speranță”, către interior. Fiindcă aceste fotografii dinamitează mitul spațiului familal securizant, transformându-l într-o ficțiune anamorfotică.
Și, desigur, jocul tăios al absențelor și prezențelor-ciorchine, monstruoasa gestiune a antinomiei gol-plin, personajele care populează micro-lumile din aceste imagini grupându-se la capetele unei corăbii ce stă să se scufunde, fără a se scufunda ori a se redresa vreodată. Manierismul "fashionable" din fotografii secretă deopotrivă aglomerări de amănunte vizuale și bucăți „consistente” de vid cu o nonșalanță derutantă.
O altă deschidere: reinterpretarea propriilor imagini printr-o meta-imagine-"American Gothic" revenind, ca fotografie-în-ramă, în "Family Portrait", și falsul dialog cu tablourile lui Jan Steen, pictorul olandez din secolul al XVII-lea, amintită în statement, ilustrare a familiei ca „lume pe dos”, mini-carnaval domestic, loc al libertinajului și al risipei, nu atât un micro-univers, cât, mai degrabă, un micro-haos pluridimensional.
Fotografiile Juliei Blackmon sunt rezultatul unor tendințe contradictorii, un fel de nisipuri mișcătoare pe care artista structurează pentru a destructura, deschide pentru a închide, demitizează pentru a re-mitiza, în cheie personală, captivante „lumi ficționale”: “I believe life’s most poignant moments come from the ability to fuse fantasy and reality: to see the mythic amidst the chaos”.