Ești singură, obsedată de gânduri și sentimente pe care n-ai cum să le pricepi... Ești singură și zilele îți par date împotriva ta... Și soarele îți pare că apare pentru a-ți amplifica febra cardiacă... Și săruturile aruncate haotic în stradă, dar îndreptate ordonat spre irisul tău, îți par o vitrină plină de dulciuri expusă pentru flămânzi, dar totuși sunt un dezastru caloric... Renunți să le mai privești cu poftă...
Ești tânără și singură... Ești tânără studentă... Pe lângă toate aceste devorații ale moralului tău, cărțile îți devorează inteligența... Cum să faci să te lași... Cum să spui să se înțeleagă... Dragostea e cartea ce te obsedează... Nu poți să renunți pur și simplu... E veche, demodată, pătată...respinsă cu o prea frumoasă modestie, cu o subtilitate lăsată la reticență... De ce oare ? O filosofie a vieții ?
Se aprind filele cărții și ard...nimic decât ele ard... Încerc să sting și plâng...nimic decât ele sting... Caut în mine... Mă pierd… Întârzii mereu realitatea… Ajung după ce sună la ore... Din nou sunt lipsă în catalog... Din nou se ațintesc ochii spre pal-ul cu care m-a mânjit așteptarea, apusul ce mi-a curs în privirea dezamăgită, răsuflarea ce se alimentează din suspine și din graba cu care alerg spre ore... Din nou sunt lipsă din lumea obiectivă... Reușesc să trec în sală, cu privirea în jos, nu de rușine, dar poate...din preluarea unui fel de al fi al celui de care mi-e dor: o privire tăiată des de alte și alte imagini, aparent dominată de superioritate, dar de fapt umbrită de unicitate și mister... Mmmmm... Gata, ești la ore... Deschide conspectul... Pentru o secundă reușești să-ți înșeli lumea interioară cu aerul îmbibat de gaze nocive de rațiune... Ești respinsă...spre a mai spune ceva... Ai note destule... De unde? Cum de-am reușit să trădez atât de grav sufletul înlocuind sentimentele De Ce cu plăcerea unor cifre inteligente...?
Se trece ora..., la fel se trec... Scotocesc prin geantă... Găsesc...și nu înțeleg cum poate să fie cu mine cînd nu o găsesc... Caiet de filosofie, carte la contabilitate, costumul de sport, conspectul la statistică, nimic dintre acestea nu știu ce mă frământă și ce simt, De Ce sunt singură... Vine altă oră... Și încă una... Să mai stau? Mai stau... Unde ajung? Nicăieri... Doar nu plec, nu? Repet... E ora de statistică... Singurul obiect, care nou lansat în viața mea, încearcă să facă concurență altor realități care mă prind în haosul stresului, iritării și unei străduințe excesiv de raționale... Nu vreau să pierd valoarea...de dragul unei științe...
Nu poți să renunți pur și simplu... Au trecut orele... Fug din această lume științifică care mă prinde în fiecare zi ca o binecuvântare a succesului de viitor... Fug pentru a mă gândi ce viitor voi avea mâine în ghiarele ei... Voi trăi totuși... Știe că merit să trăiesc... Dar cum să-i spun... Mă doare... Nu cred să înțeleagă... Doar nu e acesta rostul ei prin existență... Nu mă va înțelege... Cui să spun atunci ?
Merg spre casă... Nu am scăpat încă de realitate... Merg... Și totuși tot singură am rămas... Mai privesc din când în când la telefon, poate am pierdut vre-un apel din altă lume: o minune, o lumină, o nouă șansă... Singurătatea de acasă mă tentează să merg mai repede...și totuși tot singură voi fi...: mă sperie...
Ajung acasă... Mă dor picioarele... Am încercat să ajung în fața gândurilor mele... Nu am reușit nici astăzi... Poate mâine, în loc de un zece primesc o rază de soare... Geanta e grea... Apăs butonul de la sonerie... Apăs de trei ori... Tresare ușa... Tresare de la singurătatea ce mă aștepta cu nerăbdare... Trec pragul, mă eliberez de geantă, pantofi, de haine, de realitate... Mă așez pe pat... Din spate mă cuprinde fiorul pe care l-am purtat toată ziua... Acum suntem însă singuri... Se deschide din nou Dragostea... Astăzi din nou nu am reușit să înțeleg De Ce... Am citit un nou capitol... Capitol la fel de vehi ca cel citit urmează... Nu reușesc să rezolv problemele practice... Nu reușesc să răspund la întrebările de evaluare... Sunt repetentă la Dragoste... Am restanță... Și abia aștept să mă exmatriculeze... Și totuși nu o face... Azi am luat un doi din nou... Nu sunt inteligentă emoțional... De Ce nu vrea să înțeleagă ? Doar De Ce știe... Doar el este prof-ul de care am nevoie... Doar el a putut să mă aducă până aici... De aici mă ia doar el... Sunt restanțieră la Dragoste...
Sunt tânără și singură... Sunt tânără studentă... Cum să spun să mă înțeleagă... Dragostea e cartea ce mă obsedează...