nașol.

Dar interpretarea e lamentabilă, îmi pare rău s-o spun. Parcă sunt decupate frânturi din cărticele și aruncate așa aiurea. Didactică, rigidă, dezinteresată. Ca la școală. Până și un școlărel de gimnaziu avea o interpretare mai matură și mai “sinceră”.
Dan Dediu [12.Apr.06 14:00]***



Domnule Dan Dediu, atunci când ai ceva de reproșat, sau de rectificat te rog să o faci într-un mod cu totul și cu totul normal. Sigur că aici în eseul spre care am făcut trimitere mai sus, sunt frânturi decupate, dar nu din cărticelele de gimnaziu, sunt idei prelucrate și spuse în diverse feluri de mari critici ai literaturii universale.

În mare parte sunt aprecierile mele - bune sau rele, dar mă folosesc și de critică literară. Critica literară este temelia pe care îmi clădesc eseurile, pornesc de acolo, de la interpretare, până la versificație, unde este cazul. Consider că și aici poate fi o școală, dar axată doar pe o singură disciplină – literatura.

Dacă dumneata domnule Dediu ești în măsură de a mă critica, te cred în stare și de a face un așa zis eseu în care să-ți exprimi interpretarea sinceră și matură asupra poeziei lui Ionuț Caragea. Uite te provoc! Hai să te văd! Mai ales că am și făcut invitație spre o interpretare din partea cititorului, pobabil nici nu ai citit...

Oameni care aruncă cu … în fața celorlalți, doar de dragul de a fi și ei pe undeva altfel decât normali nu duce lipsa nici măcar comunitatea poezie.ro.

Dacă ai demnitate atunci poți ridica mănușa, altfel…


Definiția eseului dată probabil de niște literați:


ESÉU, eseuri, s.n. 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice, literare sau științifice, compus cu mijloace originale, fără pretenția de a epuiza problema. 2. (Sport; la rugbi) Încercare. 3. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului tiraj. – Din fr. essai.

ESÉU s.n. 1. Studiu de proporții reduse, în care autorul atacă probleme de ordin filozofic, literar, științific etc., expunând un punct de vedere personal, fără a epuiza subiectul. 2. Încercare; probă. ♦ (Filat.) Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite, din care se alege cea care va rămâne prototipul definitiv al întregului tiraj. 3. (La rugbi) Așezarea mingii la sol, dincolo de linia de but a adversarilor. [Pl. -uri. / < fr. essai].


Atenție!

Aduc mulțumiri domnului Dediu pentru corectitudinea citirii acestui minim material, am corectat cele două litere lipsă, altfel cum aveam să-i dau ocazia să se poată manifesta. Câtă lipsă de cultură pot avea eu, doar prin inversarea a doua litere, nu-i așa domnule?