Dacă astăzi intrăm, accidental sau nu, pe o pagină de internet care prezintă materiale cu conținut pornografic, ne întrebăm automat (sau cel puțin cei încă umani dintre noi) încotro se îndreaptă societatea modernă. În inocența mea, credeam că prim-planul, punctul central de atracție al acestor tipuri de site-uri este sexul, nu umilirea celuilalt sex.
În cele ce urmează o să încerc o aborbordare hermeneutică asupra temei feminismului, în speță discriminarea femeilor. Voi încerca să mă feresc, pe cât posibil, de problema libertății de expresie, pentru aceasta intenționez să scriu un alt articol. Faptul care m-a determinat să scriu acest articol este un studiu conform căruia cea mai discriminată categorie, atunci când este vorba de angajare, este cea a femeilor.
Acest fapt social prezintă un interes deosebit pentru organizațiile de tip feminist, întrucât dă un fundament solid pentru argumentele lor, ce abordează o gamă largă de fapte sociale, precum pornografia, viziunea tradițională asupra femeii etc. Andrea Dworkin, într-una dintre lucrările clasice ale sociologiei feministe, acuzată de puritanism, afirmă că problema pornografiei nu este ce arată, ci cum arată. După părerea mea, într-adevăr, cel mai important dintre aspectele incriminate de feminism este pornografia, întrucât crează anumite nevoi și, în consecință, comportamente erotice nocive. Pornografia perpetuează o concepție cel puțin distorsionată asupra sexualității feminine, conform căreia femeia trebuie umilită, desființată ca persoană pentru a simți plăcere. A nu se face confuzie cu ideea de contopire, pierdere în celălalt, procesul este în cazul de mai sus unilateral (numai femeia își pierde persoana) și produs prin umilire, fapt care crează o perspectivă degradantă asupra ființei umane.
Există nevoi inerente ființei umane, general valabile, definite drept naturale, însă în societatea actuală industriile se bazază pe crearea de nevoi pentru a se evita, pe de o parte, criza de supraproducție, pe de altă parte, pentru a se obține mai mult profit, în esență acesta este motorul economiei de tip capitalist. Astfel trebuie să ne punem problema în cazul pornografiei. Având în vedere și faptul că majoritatea consumatorilor de pornografie sunt bărbați, nevoile erotice create de această industrie sunt astfel nocive ambelor sexe. Refuz să cred că jumătatea masculină a speciei umane este condusă de o instictualitate agresivă. Mai degrabă aș spune că structurile consumeriste au întrecut măsura când s-a început comercializarea sexului la scară largă. Însă încep să mă îndepărtez de subiect.
Un contrargument la opinia mea negativă cu privire la pornografie spune că existența la scară largă și accesul facil la ea are ca efect pozitiv trăirea virtuală a nevoilor patologice, ceea ce diminuează numărul de manifestări în real a acestor tendințe. Mi se pare întrucâtva nefondat din două motive. Nu am citit nici un studiu științific care să susțină acest argument, cel de-al doilea îl voi argumenta în următoarele rânduri și se referă la faptul că structurile sociale determină în mare măsură comportamentele sociale. Nietzsche susținea existența unei metafizici a limbajului ce determină modul în care percepem viața, iar statistic se deduce simplu faptul că dacă concentrația numărului de indivizi cu o anumită tendință crește într-un anumit spațiu, probalitatea punerii în practică a acelei tendințe crește. Aplicând asta la cazul nostru, dacă pornografia crează mai mulți indivizi cu tendințe erotice patologice probabilitatea materializării acestor tendințe crește. Astfel, chiar dacă pornografia inhibă punerea în practică a tendințelor patologice ale segmentului ce a dobândit, din alte cauze, aceste tendințe, având în vedere că și crează noi cazuri de devianță, per total numărul de cazuri de punere în practică este mai mare (procentual, am ținut cont și de creșterea populației).
Există și femei ce nu se simt jignite de bancuri precum acesta ‘cum dai mai multă libertate unei femei? îi mărești bucătăria’, fapt cu adevărat trist. Precum există și femei consumatoare de pornografie, industrie ce atacă însăși noțiunea drepturilor egale între bărbat și femeie. Aceste două fapte trebuie să ridice în mintea noastră un semnal de alarmă. Cred că se schimbă, încet dar sigur, însăși concepția despre normalitate, ce până acum îmi părea că tinde spre evoluție, adică este normal să susții egalitatea dintre sexe. Îmi pare că se produce o involuție sau, în cel mai bun caz, o stopare a dezvoltării morale și estetice a societății în general de dragul unor formalități și a banilor. Prin formalități mă refer la concepția stupidă a unilateralității dreptului la libertatea de expresie. În multe cazuri în care cenzura încearcă să estompeze difuzarea unor materiale pornografice grotești (violuri, pedofilie, incest, etc.), este invocată libertatea de expresie. Cel puțin ciudat, mai ales că tot aceleași structuri nu permit existența unor organizații precum cele rasiste, fapt de altfel absolut normal, pe care îl susțin.
Am tot folosit termenul de normalitate și cred că ar fi bine să clarific și acest termen, ca element integrat în sistemul de înțelegere pe care l-am propus mai sus. În general, normalitatea este vazută ca o atitudine sau un comportament general adoptat și practicat. Întrebarea mea este : chiar vrem să trăim într-o lume în care umilirea și discriminarea nu sunt nici măcar combătute? Dacă da, de ce nu susținem un conducător cum au fost Hitler sau Mussolini ?