1.Urile profunde se depun strat cu strat cu liantul compus din minciuni justificate de ilogice, aparente certitudini, cresc din subterane disjuncții spre suprafața de erori a existenței și înalță munți de incoerențe interrelaționale cu erupții malefice de antiteze ale iubirii.

2.Întoarsă spre sine percepția lumii se pliază pe neadevăr și se deschide spre adevărul subiectiv cunoscut prin manifestarea sensibilității lăuntrice asupra naturii și lucrurilor.

3.Stoarsă de substanțele fluide ale conexiunilor cu lumea, materiei din care este alcătuit omul îi rămâne esența amenințată de interacțiunile cu monadele străine.Prin modelarea tuturor monadelor într-una singură, sucombă personalitatea într-un eu unic – oameni multiplicați, legați iremediabil într-un flux de materie ce străbate ca un curent electric aceeași esență.

4.Arsă în etuva rațiunii, din entitatea distinctă a gândirii rămâne un element evolutiv, o farsă a elanului futurist, joc modern al evoluției jucat în ritm volitiv.

5.Încercările empirice de a preface în esență un element evolutiv caracteristic tuturor oamenilor dau roade prin conexiunile sensibilităților într-un unic flux de simțire, și sunt sortite eșecului la nivel cerebral, căci gândirile interacționează între ele, însă nu se supun unui spirit unic, universal.

6.Există în noi un sine fals care ne preface în ceva ce nu suntem, însă, mai devreme sau mai târziu, eul adevărat preia controlul, când ne minunăm de ceea ce am gândit, de felul cum am acționat și de efectele pe care le-a produs acel ceva străin și pe care ni le atribuim.

7.Frica se plimbă pe firul rațiunii, întunecând-o.Ca un fulger ce străbate arealul simțirii, frica electrocutează cu fiori ilogic exacerbați oamenii care nu-și creează din rațiune propriile fulgere.

8.Fiecare oraș își are oamenii pe care îi merită.Fluxul temporal continuu creează, printr-o simbioză inefabilă, cu oamenii aceleiași comunități sociale și economice, o atmosferă de senzații, culori și locuri intrinsecă, specifică fiecărui oraș, pe care o simți pregnant mai ales când părăsești localitatea și intri în interacțiune cu efluviile de oameni ai altui oraș.

9.Motive logice de a căuta sinele tău în egoismul altora desfășoară sensibilități în conexiune cu emoțiile celorlalți.

10.Fictive lumi create din dogme poetice aprind idealuri atinse de rațiunea lirică, ce devin realuri accesibile celei mai bune lumi posibile.