Big Bang-ul si "forta primordiala" .

Este demonstrat faptul ca universul are un inceput , deci , teoretic , are nevoie si de un sfarsit . Universul s-a nascut acum 15 bilioane de ani , iar stingerea lui este preconizata sa se petreaca peste 20 de bilioane de ani . Avand in vedere rata de expansiune a universului , si ceea ce s-a petrecut de la Big Bang pana in ziua de astazi , comparativ cu rata de evolutie a umanitatii , ne arata ca omenirea s-a format in ultimele 3000-4000 de ani . Daca omenirea ar fi luat nastere odata cu universul , ar fi fost cu mult mai evoluata . Aceasta teorie , sustinuta de factori istorici si bio-evolutionisti reali implica si teoria ca universul s-a nascut datorita unei forte supranaturale / necunoscute , ceea ce foarte multi din noi identificam cu Dumnezeu . Aceasta presupunere este adoptata de foarte multe persoane care cred ca omenirea a existat dintotdeauna , dar o evolutie constanta si neintrerupta a ei nu a fost permisa , datorita catastrofelor naturale sau a altor factori care nu au putut fi specificati cu exactitate . Din acest punct de vedere , omenirea a luat-o practic de la zero de nenumarate ori , motiv pentru care suntem la stadiul in care suntem astazi .

Daca a doua lege a termodinamicii este corecta , atunci este obligatoriu ca universul sa se fi nascut , si sa nu fi existat dintotdeauna . Faptul ca dezordinea creste cu timpul , si luand in considerare rata de desfasurare a tuturor proceselor din univers si cea de evolutie a umanitatii , arata ca universul s-a nascut acum 15 bilioane de ani . Un univers care ar fi existat dintotdeauna ar fi cu mult diferit de cel existent , iar singura explicatie pentru aranjarea curenta a stelelor si fortelor in cosmos , asa cum ele sunt acum , este ca unele stele sau forte ar fi fost latente . Este aproape imposibil de calculat ce modificari ar fi fost necesare in procesele si fortele existente , astfel incat ele sa fi sustinut un univers fara inceput , si sa il fi adus in starea in care el este in zilele noastre .
Intr-un univers static , caracterizat de lipsa dinamismului si a fortelor capabile de evolutie sau duplicare , nu ar exista nici un motiv si nici un argument coerent care sa faca stelele sa se aprinda sau stinga la un moment dat . Deci o evolutie continua a universului ar duce tot ceea ce cunoastem astazi intr-un punct inimaginabil diferit . In plus , acest univers teoretic nu s-a putea extinde , galaxiile nu s-ar mai indeparta una de alta , si nu ar exista accelerarea , forta specifica si direct proportionala cu gravitatia .
In universul pe care il cunoastem azi , galaxiile se indeparteaza una de alta , ceea ce numim expansiune . Soarele nu este singura forta gravitationala a galaxiei noastre , fapt dovedit de rotatia in ritm constant si egal a tuturor planetelor din jurul Soarelui . Daca acesta ar fi fost singurul centru gravitational , atunci planetele se supuneau legilor lui gravitationale in felul urmator : cu cat o planeta era mai aproape de Soare , cu atat ea se invartea mai repede , datorita acceleratiei induse .

Veridicitatea legii conservarii materiei ar fi fost anulata odata cu big bangul , daca acesta s-ar fi produs intr-un univers care exista dintotdeauna . Intr-un astfel de context densitatea ar fi infinita , concentrata intr-un singur punct , fenonem teoretic posibil , numit singularitate , fenomen care prin existente lui anuleaza toate legile fizice pe care le stim . Acest fenomen implica faptul ca big bangul nu ar fi depins de ceea ce exista inainte de el , ceea ce inseamna in cuvinte simple ca universul s-ar fi contractat dintr-o data , toate fortele si legile fizice ar fi disparut subit , iar materia nu ar mai fi avut proprietatile sale specifice , atunci existente . Odata cu acestea , legea conservarii materiei ar fi fost nula , deci big bangul nu putea evolua spre a crea universul cum il stim astazi . Singura varianta pe care omul o poate explica , in contextul stiintific si al evolutiei in care ne aflam , este ca universul s-a nascut odata cu big bangul , explozie cauzata de o "forta primordiala" , asa cum aceasta forta necunoscuta a fost numita de Einstein , si care , impreuna cu procesele fizice si chimice cunoscute , a permis extinderea si evolutia tuturor cele existente pana in momentul de fata . In plus , tot ceea ce exista astazi impune ca universul sa se fi nascut , acum 15 bilioane de ani , asa cum se stie , si cum a fost dovedit intr-o mare masura . Totul incepand de la big bang pana in ziua de astazi a decurs perfect normal si explicabil , inafara de forta primordiala care a generat acea explozie primara . Acela poate fi singurul miracol al universului , sau doar un element pe care il acceptam ca miracol pentru ca nu i-am gasit inca o explicatie plauzibila .
A doua lege a termodinamicii , aplicabila si universal valabila , arata ca un universul in care ne aflam s-a nascut , si ca nu ar fi putut supravietui pana astazi si in aceasta forma avand in vedere rata de miscare si crestere a dezordinii daca el ar fi existat dintotdeauna . Universul nu ar fi putut oscila la infinit , implicit nu ar fi putut sustine sistemele solare asa cum sunt ele acum , nu ar fi putut sustine nici macar formarea vietii , ce sa mai pomenim de evolutia rasei umane .
Stim ca lumina care se vede pe cer , inafara de lumina creata de stele , provine de la norii de gaze . Lumina care ajunge la noi , ca si caldura dealtfel , sunt filtrate de materia existenta in spatiu . Caldura solara de exemplu , cantitatea care ajunge la noi , este mult mai mica decat cantitatea care pleaca din nucleul soarelui : ea este "filtrata" si imprastiata de materia solara , din momentul in care ea este degajata de reactiile nucleare din centrul planetei . Toata materia din univers filtreaza radiatii , de diverse feluri , iar temperatura ei ramane constanta . Este evident ca exista suficienta materie in univers incat sa filtreze toate radiatiile existente , astfel incat la Terra sa ajung cantitatea optima de lumina si caldura . Materia nu poate fi masurata sau cantarita , insa ceea ce exista ne este suficent pentru a exista si evolua . Aceasta cantitate este cea potrivita pentru a construi un raport corect (termal si de energie) cu radiatia cosmica de fundal .Fiecare frecventa a lumnii are un spectru termal diferit , si fiecare spectru termal necesita o anumita cantitate de materie pentru a fi filtrata si ordonata . Ceea ce face radiatia cosmica de fundal invizibila este faptul ca spectrul ei termal este unul bine definit si constant . Un alt coeficient al acestui spectru ar fi facut radiatia vizibila , in mod teoretic . Putem vedea cateva stele si galaxii , dar radiatia nu este vizibila in nici un fel , ceea ce inseamna ca intr-un loc foarte indepartat de noi , o cantitate mare de materie face radiatia sa devina opaca . Acestea sunt valabile doar in cazul in care legea gravitatiei si a densitatii sunt cele cunoscute , iar retro proiectarea acestei teorii referitoare la radiatia cosmica de fundal ne poate duce pana in punctul in care nasterea universului este obligatorie si naturala .
Un aspect controversat , strans legat de teoria generala a relativitatii , este acela ca aceasta lege nu poate fi aplicata pe distante foarte mici , datorita naturii sale clasice .

Mecanica cuantica sustine ca un obiect nu poate avea in acelasi timp o pozitie bine definita , si o viteza bine definita : cu cat se incearca o masurare mai precisa a vitezei obiectului , cu atat mai putin precisa va fi stabilirea pozitiei acestuia , si invers . Pentru a masura si evalua consecintele big bangului , chiar si in ipoteza de a aduce argumente impotriva acestuia , este obligatoriu , in concluzie la principiul mecanicii cuantice de mai sus , sa tinem cont de gravitatie si termodinamica . Daca aceste forte sunt luate in calcul ca atare , retro proiectarea evenimentelor duc la big bang in sine , ca explozie datatoare de viata , cu ajutorul fortei primordiale .
Teoria cuantica introduce conceptul stiintific teoretic posibil de Timp imaginar . Intr-un grafic in care timpul pe care il cunoastem noi este o linie orizontala , in stanga fiind trecutul si in dreapta viitorul , linia timpului imaginar este verticala . El implica o alta realitate , la fel de acceptabila ca a noastra , dar pe care nu o putem cunoaste si atinge . Spatiul si timpul imaginar au limite in extindere , dar nu au margini . Asa cum Terra este limitata ca suprafata dar nu are margini , adica nu o sa cazi niciodata dincolo de o margine . Daca intr-adevar spatiul si timpul imaginar sunt asemanatoare cu suprafata Terrei , atunci nu ar exista nici o singularitate in timpul imaginar , acel punct in care legile fizice sa devina nule . Astfel nu ar exista margini pentru acest timp imaginar , asa cum nici Terra ca planeta nu are margini . Aceasta implica faptul ca legile fizicii determina starea universului in timpul imaginar , in functie de care poate fi calculata si starea universului in timpul real . Deci o singularitate si un big bang sunt direct probabile si in timpul real . Pentru a evita probabilitatea fortei primordiale necunoscute in timpul real , putem recurge la metoda prin care s-a nascut universul in timpul imaginar . In concluzie , tot ceea ce vedem exista datorita si incepand cu nasterea universului , care este posibila si explicabila fara existante fortei primordiale necunoscute . Desigur toate acestea sunt probabilitai bazate pe ipoteza lipsei marginilor timpului imaginar , in concordanta cu lipsa marginilor Pamantului . Nu pot fi dovedite nici autenticitatea , nici falsitatea acestei ipoteze in momentul de fata . Aceasta ipoteza nu ar fi in totalitate adevarata nici daca ar intra intr-un ciclu natural si posibil de fenomene , care sa ii asigure un rol in continuitatea universului . dar ar capata mai multa credibilitate deoarece nu ar exista alta variabila naturala care sa rezulte in starea cuantica actuala a universului . Tot conform acestei ipoteze , universul se extinde in continuare , folosindu-se de energia campului gravitational pentru a genera materie . Cu cat se extinde mai mult universul , cu atat are nevoie de mai multa energie din campul gravitational . Aceasta "datorie" fata de campul gravitational va fi achitata odata cu sfarsitul acestui univers : prin distrugerea lui , adica distrugerea materiei , energie va fi emanata si daruita inapoi .
Deformarile pe fundalul radiatiei cosmice de fundal sunt in concordanta cu teoria lipsei marginilor . Acestea fac posibil ca unele zone sa se fi extins mai mult si mai repede decat altele , pana in punctul final in care s-au prabusit , formand stele sau galaxii . Astfel teoria lipsei marginilor explica diversitatea universului in care traim . Implicit , perioada estimata de viata a universului nostru este de inca 20 bilioane de ani .
Teoretic este posibil ca prabusirea universului sa fie reversul expansiunii . Deci timpul s-ar fi scurs in sens invers , omenirea ar fi intinerit si ar fi disparut , timp in care galaxiile s-ar fi comprimat . Insa practic , acest scenariu este imposibil de pus in practica . Avand in vedere cresterea dezordinii din lume , si faptul ca universul se va micsora , arata ca timpul va functiona pe aceeasi axa .