poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1922 .



Eseu
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Iulius Dobrian ]

2007-10-23  |     | 



Lovesc cu maceta cuvântului ori de câte ori mi se oferă posibilitatea să înfierez imbecilitatea umană adusă de unii semeni în prim planul vieții cotidiene.Nu cred că a existat mai multă demagogie,în istoria contemporană,câtă există în aceste momente pe plaiurile mioritice.Ascult zilnic inepțiile clamate de fanfaronii societății românești,peste voința mea(obligat fiind de spiritul de turmă-grup)și realizez că formatorii conștiinței nației sunt ori necunoscători penibili ai vieții și relațiilor interumane, ori interesați din motive pur materialiste sau,în cel mai abject caz,reprezintă puterea unor personaje introvertite, fiind mâinile ce spală rufele murdare cu apă sălcie și detergent de proastă calitate.
Cuvântul reprezintă cea mai puternică armă existentă, constituie primordialitatea apariției ființei umane, inocența gândului creator.Cine poate vorbi poate cunoaște, iar cel ce cunoaște poate stăpâni,așadar cine vorbește stăpânește.
Potența verbului folosit de oratorii la comandă se combină și se condensează în ungherul impotenței necunoașterii realității,producând convulsii în păturile slabe de înger ale societății.
Acceptăm zilnic porția de drog mediatic administrată cu minuțiozitate și fără scrupule de "corifeii" gândului românesc și ne complacem cu statutul de ascultători de profesie,fără să realizăm că acest lucru ne îmbolnăvește ca nație.
Toate fufele îmbătrânite ale monologului jucat pe scena improvizată din scânduri de lemn de dud și nuiele sfrijite, bolborosesc cuvintele demagogice și înveninate,într-o repetiție permanentă și desuetă,considerându-se niște tinere
frumoase și focoase,care,printr-o indolență acaparatoare, visează la o lume colorată în roz bombon și au dreptul natural fals de a impune prostia nedospită nici măcar o zi în capetele lor de pluș toxic.
Visez la ziua când,pentru o singură dată,media transparentă cu bale de vită muncită într-o zi caniculară,va închide jetul de prostie generalizată,dându-ne posibilitatea să ne purificăm trupurile în roua cunoașterii absolute,iar sufletul,prin porii ascendenți în divinitate,va îndepărta mizeria creată de urmașii Pandorei.Încă mai visez!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!