Viața reprezintă fluidul ce curge într-un singur sens,de la minus la plus,de la inocent la înțelept.
Încercăm uneori să schimbăm cursul impus al vieții,însă o forță aflată mai presus de înțelegerea noastră limitată,ne îndreaptă pe făgașul normal într-o ordine pe care, vrând- nevrând,trebuie să o respectăm.
Ne scăldăm zilnic între viitor și trecut.Viitorul îl percepem fracțiuni de secundă,prin declicul premoniției, iar trecutul îl visăm cu ochii deschiși până când îl uităm.
Periodic ne preschimbăm în puncte negre și parcurgem,ca într-un joc de ping-pong,cele două extreme ale timpului până când cădem amețiți în Eu-l prezent,bulversați fiind de imensitatea lui Dumnezeu.
Mă vând și mă cumpăr zilnic de la timp,însă de fiecare dată câștigul este nul.Exist fizic numai în prezent,exact ca o bancnotă șifonată și măsluită zilnic de mâini demonice.
Imortalitatea gândului se transmite prin fibrele sale optice,curate sau pline de mizeriile vieții.
Este un lucru extraordinar să cunoaștem că tot ceea ce facem prin gând,este o sumă complexă de interacțiuni electrice,fiecare luată în parte fiind fără nici o noimă.
Rămânem blazați de ceea ce este în stare natura,în special natura umană.Suntem în același timp constituiți într-un sistem dual-zei și muritori,superiori și inferiori,buni și răi,cunoscători și inocenți.
Sunt vrăjit de puterea gândului și consternat de răutatea sa.
Cu gândul poți muta munții!Adevărat,însă numai în gând. Suntem umani și gândim permanent.Poate tocmai de aceea nu avem timp să ne dăm seama că putem să greșim.Și ne autopedepsim.Pentru a învăța din greșeli și a gândi.
Doar atât.