“Bărbaților și femeilor din Mossad care nu sunt niciodată lăudați în public și al căror nume rămâne necunoscut, al căror curaj, devotament și profesionalism și-a adus o contribuție indescriptibilă și unică la securitatea statului Israel și la apărarea lumii libere.”

Spionajul internațional a fascinat numeroase generații de-a lungul istoriei și continuă și astăzi să incite. Mossadul, serviciul de informații externe al Israelului, s-a identificat pe parcursul anilor cu destinul statului evreu, reușind să schimbe cursul istoriei prin acțiunile de multe ori extraordinare pe care le-a regizat. Integrat perfect în sistemul administrativ, Mossadul a primit în permanență sprijing guvernamental, fiind considerat întotdeauna un element esențial pentru supraviețuirea populației. Israelul a demonstrat întregii lumi ce înseamnă tenacitatea, reușind să se nască și să reziste cu stoicism într-o lume arabă ostilă. Reușind să facă față atacurilor și presiunilor politice externe, Mossadul a devenit garantul imuabilității statului evreu, reușind să se transforme pe parcursul deceniilor într-un judecător de anvergură mondială.
Efraim Halevy, director al Mossad între 1998 și 2002, încearcă să arunce puțină lumină asupra mecanismelor ascunse care determină până la urmă viața fiecăruia dintre noi. “Omul din umbră” oferă o perspectivă inedită, pătrunzând adânc în organizarea agenției și insistând asupra capitolelor importante din istoria recentă a Orientului Mijlociu. Israelul a fost perceput întotdeauna în zonă ca un arbitru, reușind să tempereze spiritele. Procedeele folosite nu au fost de multe ori corecte din punct de vedere politic, iar Halevy acceptă asta, fără să încerce să caute scuze. Politica nu poate fi înțeleasă prin prisma eticii simple, pentru că politica presupune întotdeauna conjuncturii complexe. Nu vom cunoaște niciodată toate informațiile de aceea nu vom putea niciodată să ne formăm o opinie exhaustivă.
Abordând problemele din perspectiva experienței proprii, Halevy ne oferă un jurnal al spionajului internațional, insistând pe diplomația rafinată care a reușit de multe ori să salveze situații aparent fără ieșire. Oamenii politici se dezvăluie, putem observa defecte umanizante, obsesii, acțiuni hazardate. Autorul reușește să distrugă mituri, însă învăluie evenimentele într-o eleganță discretă. Ești martorul unor evenimente în fața cărora fiecare dintre noi rămâne pe gânduri: “Aceste observații referitoare la fundalul acțiunilor sunt, așa cum gândesc eu, esențiale pentru oricine ar dori să înțeleagă natura performanțelor Israelului pe scena internațională în cei treisprezece ani scurși între războiul din Golf și războiul împotriva Irakului. La momentul distrugerii celui de al doilea Tempul al evreilor din orașul sfânt, Ierusalim, atât tradiția, cât și istoria, au înregistrat că evreii erau împrăștiați în cele patru colțuri ale pământului. Când a sosit momentul restaurării suveranității naționale evreiești asupra “Þării Biblice”, cei rămași în exil s-au întors din peste șaptezeci de țări de pe tot globul și s-au adaptat treptat pentru a da caracterul națiunii reînsuflețite. Se poate spune fără să greșim că implicarea Israelului în atâtea aspecte ale vieții internaționale a fost rezultatul caracterului său, a capacităților și a valorilor deosebite, a revendicărilor imperios necesare la acest moment al istoriei lumii.”
Stilul direct al narațiunii facilitează înțelegerea. Halevy nu apelează la noțiuni filosofice complexe, rezumându-se la a descrie posibilități. Judecățile nu pot fi absolute, fiecare acțiune este în esență relativă. Iată de ce cartea nu oferă sentințe ci doar ipoteze, concentrându-se asupra evenimentelor reale și mai puțin asupra supozițiilor. Nu are rost să ne gândim la ceea ce ar fi putut să fie când prezentul este aproape și ne copleșește, nu trebuie să sperăm într-o iluzie când putem observa clar că mijloacele deținute nu ne vor permite să o atingem. Lucid, pe alocuri cinic, Halevy nu exclude greșeala, însă învață să o accepte ca pe o parte integrantă a oricărui sistem.
Experiența directă înseamnă lipsa bibliografiei. Evenimentele sunt relatate în viziune proprie, fără ca autorul să apeleze la descrieri teoretice fundamentate exlcusiv pe zvonuri. “Omul din umbră” devine astfel o incursiune frustă în istoria Mossadului, răpind din exagerări însă oferind în schimb informații solide, pe baza cărora alte și alte legende se pot naște. Patriotismul este evident, fiecare pagină este încărcată cu mândria națională specifică evreilor. Halevy insistă pe lupta perpetuă și mai ales pe poziția din prima linie ocupată de Mossad.
Întregul volum arată aidoma unui tablou. Cititorul descoperă pe parcurs imaginea, recompunând fragmente, intrând din ce în ce mai mult în hățișul informațional specific timpurilor noastre. Mozaicul ilustrat de Halevy definește în esență relațiile diplomatice internaționale, unde deciziile cele mai importante sunt discutate până la epuizarea celui mai mic amănunt. Teama, intrigile, rivalitățile, asasinatele, toate joacă un rol important în această lume ascunsă: “Interacțiunea personalităților descrise în acest tablou restrâns al dosarului iordanian este, din punctul meu de vedere, reprezentativă pentru ceea ce se întâmplă în această parte a lumii – slăbiciunile naturii umane, geloziile, rivalitatea și inerenta neputință ca două persoane să poarte coroana în același timp – toate au jucat un rol pe scena istoriei într-un mod care amintește de epoci apuse. Preocupările avute pe parcursul carierei de ofițer de informații timp de patruzeci de ani, fascinația pentru natura și comportamentul uman sunt cele care m-au condus la cele mai mari succese și la cele mai îngrozitoare eșecuri.”
Aborând istoria recentă și reminiscențele acesteia, Halevy oferă o carte actuală. Putem înțelege mai bine deciziile politice, putem percepe importanța covârșitoare a relațiilor internaționale și putem vizualiza raporturile firave care păstrează scena internațională în echilibru. Fără să se teamă de consecințe, Halevy trage un semnal de alarmă în privința amenințărilor teroriste. Lumea modernă trebuie să își înfrunte proprii demoni pentru a putea construi un viitor durabil. Informația este bunul cel mai de preț al noului mileniu și trebuie să știm cum să o obținem.
Exprimarea este lejeră, apropiindu-se foarte mult de cea orală. Ai impresia că Halevy îți spune o poveste. Evenimentele, chiar dacă nu sunt tratate în ordine cronologică, se succed cu naturalețe. Mecanismele de decizie apar clar, observăm motivele și consecințele acțiunilor, totul fiind explicat pe îndelete, simplu, accesibil. Fără să vulgarizeze, Halevy reușește să se apropie de public, oferind informații prețioase camuflate în spatele unei acțiuni antrenante, care te împinge într-un labirint aparent nesfârșit. Neofitul asistă la propria inițiere și descoperă încetul cu încetul o lume pe care poate că nici măcar nu o intuia.
Raporturile politice actuale țin cont invariabil de istorie. Fiecare stat are o istorie pe care nu o poate renega. Fără să maximizeze importanța trecutului, Halevy încearcă să înțeleagă și să justifice mecanismele care au condus la situația conflictuală din Orientul Mijlociu. Războiul răpește vieți, iar masacrul poate fi uneori justificat printr-o simplă decizie de salon. Dacă vrem să evităm în viitor conflictele trebuie să învățăm ce înseamnă toleranța. Și pentru a face asta este bine să ne întrebăm, cu toată seriozitatea, în ce direcție se îndreaptă lumea noastră: “Rareori în istoria recentă s-au mai întâlnit tranzacții atât de ciudate și arareori prețul a fost atât de mare. La începutul acestei cărți am pornit de la Bagdad și de la personajul cheie – Saddam Hussein – , care înfrunta uraganul revoluționar șiit provenit din Iran. Hussein era pe atunci salvatorul lumii arabe moderate și a intereselor vitale ale Statelor Unite în acea regiune. Cincisprezece ani mai târziu, Washingtonul sărbătorea victoria asupra Uniunii Sovietice și îngenuncherea finală a imperiului sovietic împreună cu talibanii și bin Laden ca mini-eroi ai celor cincizeci de ani de Război Rece, care fusese în sfârșit câștigat. Iar acum – quo vadis? Încotro ne îndreptăm? În război și pace, diplomația și negocierile sunt atât știință cât și artă. Lumea de azi are nevoie de puterea științei și aptitudinile artei ca niciodată înainte, dar, dincolo de toate acestea, este mare nevoie de meșteșugul celor din serviciile de informații, care este mai mult artă decât știință. Multe dintre cele care urmează pot fi obținute doar prin metode clandestine iar terenul trebuie studiat și înțeles de adevărații experți în știința și arta informației. Dacă diplomația este arta posibilului, informațiile sunt meșteșugul imposibilului. Iar viața a devenit mai imposibilă decât în oricare alt moment al istoriei umane.”
Efraim Halevy ne oferă o carte captivantă, o privire sinceră asupra unei istorii pe care nu o vom cunoaște niciodată în totalitate. O privire în spatele cortinei, o incursiune într-o lume ascunsă. Tratând probleme politice complicate, Halevy reușește să ofere în același timp o acțiune antrenantă, transformând cartea într-una de succes și garantându-i astfel o plajă largă de publicuri. Te simți învăluit de personaje, simți cum istoria capătă sens. Ocultările sunt eliminate și, deși este evident că nu oferă decât o parte a informației, Halevy impresionează prin sinceritate. Totul pare un joc, iar tensiunea, insuportabilă pe alocuri, este disecată și percepută printr-o perspectivă rece, distantă. Făuritorii istoriei trebuie să rămână rezervați, să se detașeze de opera lor. Efraim Halevy reușește să facă asta și ne oferă o lume a umbrelor umană, fără a îi răpi însă din măreție. Mossadul este pretutindeni și trebuie să ne obișnuim cu asta. O carte care poate fi redusă la un îndemn. Viața devine din ce în ce mai complicată și doar noi putem alege de care parte a cortinei dorim să fim. Informația există și poate fi a noastră. Trebuie doar să știm ce vrem să facem cu ea...






Bibliografie

Efraim Halevy – Omul din umbră – Rao – 2007