Forța iubirii la români. Dragobete


Ca și creația divină, lumea noastră se bazează pe iubire, forța cea mai puternică din univers. O formă de manifestare a iubirii este sărbătoarea numită Dragobete.
În tradițiile noastre copacul vieții însoțește omul de la naștere până la moarte, fie prin motivele specifice de pe obiecte, porți, cusături pe îmbrăcăminte, bradul purtat la anumite evemente mai mult sau mai puțin triste. Copacul vieții, sau sephirotul, sau chacrele și energia lor, Kundalini sau șarpele, au toate corespondent în basmele românești și în cultul nordicilor - fie celți, fie germani. Pentru ei frasinul sau stejarul și dragonul au aceeași semnificație ca și pentru indieni și iudei. Ca europeni ne putem referi la Dragon, balaurul cu șapte capete - ca și numărul chacrelor. Balaurul nostru scoate foc pe gură. Energia este uneori asemănată cu focul. Metaforic spunem "focul iubirii te mistuie" și te face să "te topești", fiind ca un ... drog. România, acea Hiperboree, era și este "străjuită" de constelația Balaurului sau Dragonului. Dacă Dru în sanscrită înseamnă curgere, atunci dragonul, asemeni unui șarpe, are o mișcare asemănătoare curgerii, mai ales când este asimilat cu energia Kundalini. Dra - curgere și gon - a merge, a se mișca în geto-dacă, armeană, dar și în germană, în engleză înseamnă și energie, și a acționa. Toate acestea definesc curgerea energiilor subtile din cel care se inițiază. De ce această introducere?... Pentru a găsi vechimea unui fond lexical și conceptual comun în contextul coviețuirii nostre în antichitate cu celții, în epoca metalelor, și cu germanii, prin Boi și alte triburi, acum 4.000-5.000 de ani. Nu a trebuit să-i așteptăm pe slavi pentru a rosti cuvântul Drag. El era prezent în noi ca și pomul vieții, de la facerea lumii noastre de către Dumnezeu, și pomenit în Biblie din primele capitole până la simbolul sfeșnicului cu șapte brațe din ultimul - Apocalipsa. Dragobete semnifică un îndemn: "Dragă băiete ia-mă de bete și leagă-ți destinul de mine!" Numit și Capul Primăverii, el umple sufletul oamenilor de energie și iubire. Data aparține calendarului geto-dac și este atât de veche încât merită să-l cităm pe americanul William Schiller care afirmă: "civilizația s-a născut acolo unde trăiește poporul român... răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât și spre apus, acum 13.000-15.000 de ani." Din punct de vedere esoteric, este începutul a trei "curgeri de timp".
Dragobetele, pe 24 februarie, când se pun bazele viitoarelor famiilii (mirajul zilei este așa de mare încât se spune că tinerii care merg la cules de flori în această zi vor rămâne împreună tot anul), este urmat de alte sărbători semnificative. Pe 24 iunie este Drăgaica, solstițiul de vară, când fetele și femeile merg în pădure pentru a se contopi cu natura în dansuri ritualice, numite ale Ielelor, pentru a nu fi uitate de bărbații plecați cu turmele la munte. Pe 26 octombrie este Sf.Dumitru, sărbătoarea întoarcerii turmelor de la munte, când se rostea: "Du Mitra vestea întoacerii noastre". La celți, perioada pastorălă începe la 1 mai și se sfârșește pe 31 octombrie, la noi este după 23 aprilie până pe 26 octombrie, sărbătoarea recoltei. Mithra vine de la arienii din Iran, unde este numit "cu pășuni întinse"; a fost asimilat cu soarele, iar la indieni Mitra era invocat pentru a încheia alianțe. Pe 24 decembrie, la solstițiul de iarnă, era sărbătorită nașterea lui Mitra, ca și a soarelui. Este trist că tinerii noștri și mulți comercianți se lasă purtați pe aripile unor tradiții ambigui ce suprapun personaje diferite sub numele de Valentin și nu "valantai" - căci catolicismul este italian, iar englezii sunt anglicani. Dacă îi privim pe englezi ca urmași ai celților și vikingilor atunci vom găsi că "to draw together = a se uni" seamănă cu Dragobete. Dacă ne uităm la italianul "miro = mirific" descoperim că Drago-mir este dragonul mirific.
Dragobete este ziua dragostei împărtășite, a manifestării în acord deplin cu întreaga natură. Strămoșii noștri au dezvoltat un adevărat ritual, perceput la început ca ceva firesc, natural - și uitat încet, încet. Acum simbolurile vechi reînvie, și odată cu ele ne simțim mai aproape de natură, mai bucuroși și mai frumoși - din toate punctele de vedere.


Camelia TRIPON