poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-31 | |
Coboară în sus
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez. (Ioan 3:30) Sunt multe exemple oferite de Biblie care ne arată că puțin în mâna lui Dumnezeu poate avea o valoare mare.Un toiag în mâna unui păstor ce conduce o turmă de oi prin pustia Madian,un toiag care, prin Cuvânt, devine un simbol de lider.Îmi aduc aminte de tânărul cu părul bălai-David-care înarmat până în dinți cu armura împăratului,stătea atât de bine in ea încât nu se putea mișca.Și în locul armurii a ales cinci pietre netede,cu care a invins un Goliat.Sau o mamă rămasă singură cu doi copiii,pe care trebuia să îi vândă în robie pentru a scăpa de cămătarii vremii.Întrebată ce are acasă,a reușit să rezume totul la „un vas de untdelemn”,dar din acel vas untdelemnul a plătit datoria,ba încă a mai și rămas… "Ce ai?" O întrebare a cărui răspuns nu poate fi rezumat în câteva cuvinte.Ce am în mână? "Doamne, acestea sunt întrebări vechi!" Ce am în casă? Oricum mai mult decât un vas de untdelemn. Pot să spun că sunt bogat,și nu duc lipsă de nimic. Cred… Ce avem? Valoarea lucrurilor nu e dată de om ci de Dumnezeu.Moise,cu simbolul conducerii în mână,e cel care stând de vorbă cu Prietenul său, mărturisește: „Dacă nu mergi Tu cu noi,nu putem nici noi merge”.David lăsa ocazie după ocazie să treacă în care cu o singură lovitură de lance putea să fie împărat,însă el recunoaște că dacă nu Domnul îi dă împărăția,nu va fi lider niciodată.Iar mama,a umplut casa de vase,de nu mai aveai unde să calci,căci dacă Dumnezeu a spus că va da untdelemn, El toarnă cu măsura Lui. De ce anume avem nevoie? De o schimbare de minte-metanous... .Nu încercarea de a fi noi în față...Nu darurile noastre, nu talentele noastre, nu bunurile noastre. Nu părere de rău pentru că altul o duce mai bine, nu lacrimi de ciudă, ci de o schimbare de minte. O minte care să recunoască că noi trebuie să ne micșorăm în timp ce El trebuie să crească. Să coborâm în sus. Această schimbare de minte are însă riscul ei,riscul că vom deveni mai mult asemenea lui Dumnezeu,că vom avea mai mult de luptat-cu alții sau cu noi înșine-riscul că vom moșteni veșnicia.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate