Jocul este o provocare pe care o trăiești nu în potriva celui cu care intri în desfășurarea lui, ci o provocare pe care trebuie să ți-o asumi ca luptându-te cu tine însuți pentru a trece de o situație în care nu ai mai fost niciodată înainte. A rămâne în joc nu depinde de cât de pregătit este cel cu care concurezi, ci de cât de pregătit ești în mod personal să îți depășești propriile orizonturi în care te-ai născut și ai crescut. Jocul este cheia atingerilor tuturor perspectivelor pe care orizonturile între care trăim ni le propunem spre a ne defini existența. Atât lumea, cât și noi cei care o naștem, nu există decât prin intermediu unei ludice reprezentări. De aceea, imaginea, izvorâtă din imaginație ca fundament al spațiului generat de-a lungul timpului imaginat, este, în sine, o germinativă reprezentare a modului în care ceea ce percepem considerăm a fi existență. În sine, firea noastră este aleatorie în aceiași măsură în care, în firea lumii în care ne naștem spre a re-muri, ne bucurăm de jocul în care, prin care și din care suntem margine fluturând, ca flacăra unei candele, între, ori mai bune spus, din lumini și umbre.
Este o reprezentare ce se dorește a fi receptată ca realitate a expresiei generate de spațiile care doresc a fi considerate deschise spre deosebire de cele închise. Ori a acelor dimensiuni ce doresc a rămâne integrate în propria formă, pentru care forma înseamnă a include desăvârșit prezența ca manifestare de sine.