Socializarea, respectiv comunicarea este factorul primordial, fundamental în dezvoltarea unei societăți, este creatoarea relațiilor stabile, durabile.
Este mecanismul care scoate la suprafață calitățile individuale, sociale, ca sentimentele, emoțiile, bucuriile, visurile, împlinirile, dar exprimă deopotrivă și necazurile, problemele, nefericirile.
Socializarea este singurul mod prin care se pot aplana conflictele de înțelegere, de interes, reprezintă modul de interacțiune psihosocială, este de mai multe feluri, activă și asertivă, verbală și nonverbală, scrisă și vizuală.
Conceptul de socializare este strâns legat de viața noastră afectivă, psihică,, prin intermediul ei oamenii asimilează și transmit informații, mesaje, semne, în relația de transmițător și receptor, astfel se face schimbul de impresii, de sentimente, de experiențe, de realizări, de performanțe, de succes.
Socializarea este un process dinamic în continuă schimbare, conform realizărilor științifice, tehnice și culturale, aparițiile inovațiilor fac comunicarea să fie diferită de la o etapă la alta.
Comunicarea este cheia unei relații de cuplu dar și a relațiilor sociale la locul de muncă, în comunitate, rezultată din iubire, toleranță, empatie, admirație pentru cei apropiați.
Socializarea îi ajută pe oameni să se modeleze conform voinței, și aspirațiilor.
Lipsa de socializare ( de comunicare ) generează conflicte, agresiune fizică și psihică, din păcate pe mulți oameni i-a transformat în bestii, în criminali, în răufăcători.
Dimensiunea cunoașterii este incomensurabilă, acest fenomen se datorează în mare parte, socializării, schimbului de valori spirituale, psihice, sufletești, spirituale.
Nu în ultimul rând calitatea relațiilor sociale definește succesul și fericirea maximă, definește nivelul de evoluție în societate dar și individual, spiritual.