Încă din prima zi de școală, am făcut un pact cu copiii prin care le-am propus să îmi permită ca uneori să fiu împotriva lor pentru ajutorul lor.
Însă pentru a se justifica efortul a trebuit determinat un scop.
Sportul pe care îl practică a ajutat foarte mult, pentru că dacă dorești să ai rezultate, dacă dorești să evoluezi, ai nevoie de un oponent, ai nevoie de cineva care să te oblige să te evaluezi tu pe tine în raport cu scopul propus.
Noi suntem oricum constituiți astfel.
Capacitatea de a vedea meta prezentul din contextul în care ne situăm este în esență o poveste, este povestea prin care pornind de la ceea ce este prevedem ceea ce ar putea să fie.
Dacă funcționalitatea emisferei drepte este anulată pentru o scurtă perioadă de timp, vom percepe realitatea ca fiind lipsită de viață, vom considera că ceea ce știm este adevărat chiar dacă suntem confruntați cu realitatea, iar în cazul în care nu cunoaștem răspunsul vom inventa unul.
Pe de altă parte, dacă funcționalitatea emisferei stângi este anulată vom percepe o piatră ca fiind ființă, atât de antitetică este neurobiologia percepției noastre ( sursa informației: " The Master and His Emissary", autor Iain McGilchrist ).
Există, deci o valoare în opus și trebuie făcută distincția dintre opus și adversar, pentru că pentru a-ți construi conștient o viziune de viață implică să îți asumi responsabilitatea de a face sacrificiile necesare și presupune ca voluntar să te expui greșelilor și eventual eșecului.
Viziunea conștient formulată devine un judecător pentru că odată cu ea devii conștient de tot ceea ce ea nu este, iar persoana care poartă cu adevărat răspunderea ești tu însuți.