În teritoriul infailibil al comediei, Tudor Mușatescu este prințul neîncoronat, demn urmaș al lui Caragiale. Portretizând situații și personaje, non conflictual, cu bunul simț artistic la purtător, vede societatea umană prin prisma registrului satiric. Autorul nu caută să promoveze gâlceava politică, ci doar folosește elemente ale contextului pentru a caracteriza tipologii umane.
Piesele sale de referință sunt „Titanic vals”, scrisă în 1932, urmată firesc, în 1933, de „...Escu”, ambele completând tabloul parvenirii în familia Necșulescu. Dacă în prima piesă zeița Fortuna aduce norocul în această familie, facilitând evoluția sa socială, în cea de-a doua, Decebal, mezinul familiei, se luptă pentru o carieră politică. Mijloacele nu sunt din cele ortodoxe, chiar dacă el beneficiază de mentoratul Ninei Damian, soția lui Bebe Damian, o damă versată introdusă în cercurile politice. În interpretarea extrordinară a Mădălinei Floroaica, acest personaj feminin cheie pătrunde lejer în sfera politicii prin mijloace doar intuite de public.
Traseismul politic îi scoate în cale lui Decebal, un partid mic, Partidul Socialist, autorul fiind probabil inspirat de apariția Partidului Comunist, lansat cu pretenții mari în vâltoarea vremii, în 1921. Decebal, interpretat cu măiestrie de Alin Păiuș, este un personaj pitoresc, autentic în exprimare, dând greutate piesei și aducând-o în actualitate.
Provenind dintr-o familie împestrițată, prezentată de dramaturg în „Titanic vals”, el nu are origini boierești care să-i dea dreptul la ascensiune socială. El este un om din mulțime, „unul din mulți... ești”, a căror existență se petrece în tăcere, fiind nerecunoscuți și în opinia societății obediente, neînsemnați. Astfel Decebal este nevoit să-și croiască singur drumul.
Prin comparație, socrul său, un boier neaoș, Iorgu Langada, interpretat cu mare succes de Dan Constatin, renumit actor al teatrului Ariel, este adeptul vechilor și uneori sănătoaselor mentalități. „Cel mai faimos stâlp de cafenea”, el este exponent al conservatorismului, însă influențat de momentul prezent, căutând să se bucure de contexte.
Fratele lui Decebal, Traian Necșulescu, este contrastul care aduce culoarea. Dependent de pariurile hipice, devine escrocul familiei. Ruinat și invidios pe succesul mezinului, provoacă încurcătura majoră, care bine controlată de Nina Damian, deschide lui Decebal drumul nesperat către cabinetul guvernamental. Personajul Traian Necșulescu este pus în scenă de actorul Alin Holcă, un senior al artei dramatice.
Decebal, specialist al cacialmalelor politice, trece repede de la liberali la socialiști, apoi la țărăniști, în funcție de propriul interes. Lansat în cursa frenetică a parvenirii se călește în jocul politic. Lasă cămașa însângerată a politicii socialiste, abandonând acest partid, pentru a face parte din guvernul ce cade ca urmare a disensiunilor interne, exact când, prin șantaj, Decebal este numit ministru.
Momentul fulminant se concentrează în monologul ce precede finalul, când simți plenar actualitatea textului scris magistral de Tudor Mușatescu și împlinit curajos de Alin Păiuș. Piesa se desfășoară pe multiple planuri, nefiind omisă nici viața sentimentală. Ițele, destul de încurcate, scot în evidență caractere duplicitare. Supraviețuiește intrigii, Amelie, care, cu maturitate și decență, supraveghează din umbră viața amoroasă a soțului său, Decebal. Aceasta câștigă în convingerile ei familiale, deși expediase soțului scrisori de amor ca fiind din partea unei adoratoare pătimașă. Amelie, curtată de Bebe Damian, nu cade în plasa acestuia, viața de familie a tuturor fiind salvată.
Pe un plan secund, dar nu lipsit de importanță, se construiește personajul Miza, soție de general, mamă autoritară, soră cu Decebal și Traian. În familia acesteia îl regăsim pe fiul lor, subiectul de discordie din „Titanic vals”. Generalul Stamatescu este interpretat corect și disciplinat, cum îi stă bine unui ofițer de cavalerie. Miza se comportă asemenea Chiriachiței și îl supune pe General propriilor servituții egoiste.
Dând dovadă de sinceritate și eleganță, actrița Mihaela Mihai joacă personajul Amelie, interpretând rolul în registrul modestiei. Camelia Constantin și Gabriel Popescu sunt actori de bază ai teatrului Ariel, pe care acesta s-a clădit, iar personajele lor, Miza și Generalul Stamatescu, aduc savoare și completează perfect tabloul artistic al piesei.
Bebe Damian, interpretat de Ionuț Mocanu, este un rol ce urmărește fără grabă împlinirea demersurilor vieții, acceptând compromisul, talentul actorului punând accent pe iluzie. Ionuț Mocanu se remarcă în această ipostază prin sobrietate.
Platon Stamatescu, fiul familiei Generalului, este un răsfățat căruia i se trece în umbră personalitatea. El se descurcă prin propriul fler ce nu-l trădează. Gogu Preda interpretează acest rol și se achită de ingrata sarcină, păstrând echilibrul firesc-uman în familia sa.
Comisarul este jucat de Georgiana Marin care, în puținele intervenții, reușește cu succes să sublinieze slugărnicia.
Piesa aduce în final singura posibilă soluție, aceea ca Decebal să-și reia cariera, dar cu propriul partid în care se regăsesc toate celelalte precum le place cârcotașilor de lux. Partidul Național Liberal Țărănesc reprezintă iluzia alianțelor politice dincolo de doctrine și inutile social. Este exclus Partidul Socialiștilor, fiind asemenea copilului născut cu forcepsul.
Regizorul Vlad Popescu aduce pe scenă cu acest spectacol contemporaneitatea fenomenului politic și pune în discuție probleme vitale, abordate într-un ansamblu viabil și savuros.