Spre Gorun Manolescu via Sextus Empiricus,

(Sextus Empiricus, nu ȋntȃmplător numele de cod de pe saitul poezie.ro , loc unde l-am cunoscut ȋn anul 2006 pe Gorun Manolescu.)

,,Sextus Empiricus a fost un filozof, astronom și medic grec, reprezentant al scepticismului târziu, care a trăit în jurul anului 200 d.Hr. Nu se cunosc prea multe amănunte legate de viața sa. Conform unor relatări de-ale lui Diogene Laerțiu se pare că Sextus Empiricus ar fi trăit la Alexandria, Atena și Roma. Numele Empiricus arată faptul că aparținea școlii medicale a empiricilor. Ne-au rămas trei lucrări: Despre scepticismul pyrrhonian; Împotriva matematicienilor; Împotriva filozofilor.” (Wikipedia)

Gorun Manolescu este un profesor, filozof, poet şi informatician romȃn. Trăieşte la Bucureşti ȋn cumpăna secolelor XX şi XXI. Nu se cunosc prea multe amănunte legate de viața sa personală. A scris pȃnă acum patru lucrări: Eseu despre sursele adevăratei cunoașteri în logica budistă, Editura Cartea universitară, 2006; DINCOLO DE IRONIE ȘI IRONISM, plecȃnd de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai Po Mo, Editura Paidea, 2010, FRAGMENTARIUM: experimentale, Editura frACTalia, București, 2017 şi FRAGMENTARIUM : Cum tace un peşte, Editura Paidea, 2021.
Ultima sa carte, FRAGMENTARIUM : Cum tace un peşte, este o libertate aparentă a scrierilor sale, luată pentru a se scutura de stresul scepticismului său empiric, aşa cum se scutură de apă un cȃine după ce ȋl prinde o ploaie amarnică ȋn cȃmp deschis. Scoate la ivelă un nou Sextus Empiricus, mai blȃnd cu ceva şi mai uman, mai duios şi mai trist, puţin. De ce? Pentru că ȋmbracă cu nişte haine mai groase filozofia ce se ascunde, de fapt, ȋn toate scrierile sale. Toate cărţile sale sunt nişte aplicaţii de filozofie.
Dar să privim atent, avȃnd ȋn vedere similitudinea dintre cele două persoane, cea a profesorului modern şi cea a filozofului antic.
Mai ȋntȃi nişte linii goase. Sunt cȃteva. Liniştea, lumina, prezenţa, timpul, spaţiul, percepţia. Mă refer la cele care nu au fost privite analitic ȋn celelalte trei cărţi. Acestea, şi nu numai acestea, nu sunt nişte simple idei ȋn carte ci sunt aproape nişte obsesii fericite pe care Gorun Manolescu le ȋmpleteşte meşteşugit prin textele scurte şi mereu dublate de cȃte o teorie celebră sau o alta. Lăsate ȋn umbră, dar prezente.
Liniştea se nuanţează ȋn substanţe şi corpuri, devine fluidă, slinoasă, furioasă. Fie este tăcere, fie se rupe şi devine strigăt sau murmur, geamăt, clopot, motor sau orice altceva. Lişitea este o nevoie a ȋntregului text al cărţii.
Apoi lumina, prezentă, personaj principal, alăturată sinelui, ca povestitor, sau tipelor şi tipilor ce apar şi dispar ca nişte năluci. Lumina are puterea divină, sau este o purificare. Este o baie, o apă ce cuprinde, curge sau duce şi aduce din lumi necunoscute păţănii şi fapte, regret si speranţe. Lumina devine décor al textelor.
Prezenţa este fie sinistră, fie misterioasă, fie neaşteptată sau incredibilă. Dispariţia dubioasă, apariţia predestinată sau absolut ȋntȃmplătoare, reapariţa fără explicaţii,un joc complet al percepţiei asupra persoanei a cărei existenţă nu mai contează, pe care decorul o ascunde sau o scoate la iveală.
Timpul se lasă plămădit de către scriitor fără a se ȋmpotrivi cu nimic. Aici Gorun Manolescu este cuprins de plăcerea scriitorilor sudamericani de a manevra trecutul, prezentul şi viitorul ȋntr-o horă mare, ȋn care duratele se joacă ȋntre ele, tactul devine o slugă neascultătoare. Ritmul este o tentaţie mare, la fel plăcerii sexuale sub toate feţele sociale ale acesteia, realiste şi necruţătoare cu omul.
Spaţiul este un ȋnghiţitor de săbii, de foc şi de oameni, fie sătui de viaţă, fie dornici de viaţă. Pereţii, porţile, uşile, gardurile, zidurile prind forme şi cuprind sau astupă, ori deschid căi spre lumi din care nu se poate scăpa.
Percepţia este toată şi masiv ciuruită asupra ideii, informaţiei, textului absolut, cel al bibliotecii şi al computerului din funcţia maşină, asupra acţiunii, faptei, asupra urmărilor, destinului, asupra lucrurilor şi asupra fiinţei şi fiinţelor, adică este ridicată la nivel de mare filozofie. Percepţia asupra viitorului, asupra desţinaţiei şi predestinaţiei, toate crează un aluat, voit cleios din care nu se mai poate deslipi, rupe sau tăia o altă sau un alt ceva.
Mai adaug un ceva, diferit de aceste idei ce ţin de filozofie, adaug prezenţa adesea contradictorie, frugală sau intens trăită şi greu de ȋnţeles a trupului de femeie. A patimei, tentaţiei, a seducţiei, ispitei şi obsesiei pentru frumuseţea şi dulceaţa acestuia, ȋn contrasens cu fiinţa şi mintea aparţinătoare aceleiaşi femei. Este unul dintre lucrurile foarte frumoase, alături de multe altele, adăpostite ȋn această carte.
Pretenţia indirectă a lui Gorun Manolescu, strecurată ȋn cȃteva note de subsol, spre influenţa conceptele celor trei titani Deleuze, Borges şi Baudillard este limitativă. (consider)
O adăugire permite noi ȋntrebări despre stilul scriitorului şi despre soarta cărţilor sale. Scriitura prin fragmente şi ideea fragmentarismului sunt, pȃnă la urmă, un mod literar dar şi mai mult. Dacă iau ȋn considerare consistenţa mare a textelor şi densitatea lor, atunci literatura franceză ȋmi aduce două asemănări izbitoare, cea a nuvelelor lui Guy de Maupassant şi cea a romanului lui Roger Martin du Gard.
Pentru că Jorge Luis Borges ȋmi este familiar dedicȃnd cărţilor lui mult timp studiului la creion, pot afirma cu mȃna pe inimă că Gorun Mnolescu ajunge adesea ȋn texte la forţa lui Borges, ȋntr-o combinaţie frumoasă cu puterea expresiei lui Gabriel García Márquez, un alt scriitor pereche, pe care ȋl trec ȋn lista influenţelor benefice, scriitor ce rotunjeşte ȋn literatura universală geniul lui Borges.
Textele acestei cărţi, despre care se poate scrie mult, texte la care nu am putut ajunge direct, dată fiind adresa acestei recenzii, texte pe care le-am citit cu o adevărată plăcere, şi le voi reciti ca pe un taifas şi o odihnă plăcută a liniştii mele interioare, sunt o dovadă a vieţii atente şi dedicate filozofiei a profesorului Gorun Manolescu, care mă uimeşte ȋncă o dată cu talentul şi cu tăişul atȃt de bine ascuţit al minţii sale.

Cornel Mărginean,

Iernut, la 24.06.2021