Cel puțin odată în viață, cu toții am crezut că o anumită frază sau poezie a fost scrisă în mod special pentru noi: adevăr și emoție. Așa creionul mi-a devenit prieten.

Nu m-am gândit niciodată la ce voi face până la urmă. Nu am avut năzuințele unui scriitor, dar am luat un creion în mână și nu l-am mai pus jos: mi-am văzut în el sufletul cum își arunca flăcările străvechi la rădăcina cuvântului.

Cred că fiecare autor are ceva unic în felul său de a scrie, se identifică cu propozițiile care izvorăsc din inconștient prin asocieri mentale spontane și asta il face unic. Nu sunt unul dintre marii scriitori, dar scriu, și trebuie să o fac.

Dacă vrei să devii un bun scriitor, tot ce trebuie să faci este ca dintr-un cuvânt mic să obții un cuvânt mare pe care să-ți pui amprenta artistică.
Este minunat să trăieşti într-o lume în care unii dintre noi scriu poveşti, alţii le trăiesc; eu le respir.

Frumusețea culturală și spirituală este motivul vieții. Iar Rugăciunea este ancora de salvare a sufletului uman de furtunile vieții. Rugăciunea este suflarea sufletului!
Fericirea vine, se destramă ca un vis și se reface în următorul vis. Sufletul trudește necontenit pentru visul desăvărșit.

Vine o vreme în care te întrebi cine este călătorul?..
Bați la porțile Occidentului în speranța de a găsi fericirea după care tânjim cu toții, dar te îndepărtezi din ce în ce mai mult.

Omul nu trebuie să devină un spațiu pustiu al uitării sau al remuşcării, ci speranţa care poate împiedica răsturnarea lumii; Cuvântul care sărută ziua înainte de naștere!

Poți trăi înconjurat de mulți oameni, dar există doar unul fără de care nu poți trăi.

din volumul: Zidul gândurilor (2020)