Se schimbă lumea de voie de nevoie. Într-o astfel de lume grăbită să se protejeze, obiceiurile vechi sunt abandonate în avantajul celor determinate de necesitățile elementare de supraviețuire. Învățăm să purtăm masca. Se legalizează purtarea măștilor pentru întreaga familie, certitudine a unității în diversitate. Măști colorate, albe, cu tiv, fără tiv, cu 2-3 straturi sau fără, din China sau aiurea, ele devenind vitale comunicării în public. Măști ce au ridicat probleme guvernului cu buget mic și fără producător intern, au devenit obiect al speculei în mediul online ridicând nivelui de adrenalină în rândul societății civice. Românul frustrat a prins drag cu greu de ele. Cetățeanul de rând a fost nevoit să se supună rigorilor, după ce cu greu și le-a procurat, întâi privind cu jind către protipendada ce și le permitea chiar speculate. Căci și acum s-a dovedit blândețea negustorului autohton de a specula desigur cu folos orice moment prielnic ca pe o sărbătoare în care înflorește comerțul, această pandemie fiind pentru unii mană cerească în laboratoarele fericirii personale. Prețurile neonorante, în ciuda declarațiilor oficialităților, fac farmaciile fericite și dornice să-și împlinească planul de vânzări. Meșteșugari casnici s-au adaptat nevoilor publice și cu greu fac față cererii. Inclusiv anumite magazine au vândut măști după ce clienții erau „măsurați” după mască. Sub amenințarea amenzilor, prețuri profesioniste au defilat pe piață. Conștienți sau nu de calitatea textilelor folosite și a cusăturilor, cetățenii le poartă oricând și oricum în stradă, în mașina personală, chiar dacă există filtrele de polen ale mașinii, motivați însă de exigențele poliției, această poliție fiind însă amendată de ochiul vigilent al Curții Constituționale, dispusă să-și refacă onorabilitatea după criticile internaționale primite.
Măștile și-au pus însă și amprenta proprie asupra pshicului, au generat stres, panică, elemente primare ale fricii. Garanția acestor măști se află la Dumnezeu, el însă a fost ocupat să măsoare disperarea unora și să împrăștie lumina prin voluntari la sărbătoarea Luminii, așa că imunitatea a devenit vitală. Educația este bunul plac, măștile sunt de multe ori obiect vestimentar, se poartă sau nu căzute, se strănută în stradă, măștile devin accesorii nevinovate purtate în degringoladă. Prematura relaxare, forțată de opoziție, le va pune din nou în lumină. Astfel românul lustruit cu bombeu obișnuit să poarte măștile unei societăți în degradeu va performa în anormal impunând viziuni pesimiste și va bifa cu succes anormalul ca normal într-o ordine stupidă.