poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2589 .



Romania - viitoarea capitală a României (într-un anumit viitor) ?
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2018-09-01  |     | 



ROMANIA - VIITOAREA CAPITALÃ A ROMÂNIEI (ÎNTR-UN ANUMIT VIITOR) ?

Pe la sfârșitul lunii mai 1960, la cca o lună după ce Brazilia și-a mutat capitala de la Rio de Janeiro în mijlocul uriașei păduri din centrul țării, unde un grup de distinși arhitecți au construit un oraș modern, BRASILIA, stabilit ca noua capitală a statului (astăzi ea a devenit o metropolă impresionantă cu 2, 5 milioane de locuitori), exact în acea perioadă, evenimentul acela m-a impresionat și mi-a sugerat o idee năstrușnică și mi-am zis: ce ar fi să propun și eu o schimbare similară în Republica Populară Română, cum se numea atunci țara noastră? Poate că generația cetățenilor din zilele noastre nu știe ce se petrecea atunci, însă situația (greu de creut astăzi) devenise extrem de stranie: NU ERA PERMIS Sà MAI SCRII ȘI Sà MAI NUMEȘTI ȚARA NOASTRà PE NUMELE EI REAL, ROMÂNIA; CI TREBUIA SÃ-I ZICI OBLIGATORIU NOUL NUME OFICIAL: REPUBLICA POPULARà ROMÎNÃ! (și să scrii cu „Δ din „I”, nu cu „„ din„A”, să nu se amintească nimic de originea latină a poporului român.) MAI MULT DECÂT ATÂT: SE CEREA CA NUMELE ȚÃRII Sà FIE PRONUNȚAT PE SCURT: R.P.R. (deci re-pe-re !). NU MAI ERM ROMÂNI, CI DEVENISERÃM ... REPERIȘTI” ! Așa le plăceau stăpânilor de la Kremlin, fiindcă așa ne impuseseră ei, iar slugile lor jalnice de la București i-au ascultat cu mare teamă și lașă supunere.
Deci, imediat după răsturnarea monarhiei, României i s-a schimbat oficial numele... Și această schimbare a durat de la 30 decembrie 1947, până la adoptarea constituției din 1965 care proclama Republica Socialistă România (R.S.R.), la 21 august 1965. Când cineva pronunța în public cuvântul „România” era imediat admonestat și obligat să-i zică R.P.R. Cei de vârsta mea își amintesc bine acest lucru.
Prin anul 1960, eu aveam vreo 25 de ani și, ca majoritatea românilor, nu-mi plăcea absolut deloc cum botezaseră comuniștii țara noastră. De aceea, când massmedia de atunci a anunțat că Brazilia (la 21 aprilie 1960) și-a ales o nouă capitală pe care a botezat-o cu numele statului, mi-a venit și mie imediat ideea că dacă numele ROMÂNIA este pus sub obroc, pentru a-l scoate din nou la lumină, ce-ar fi să propun și eu să înființăm o nouă capitală cu un nume asemănător numelui vechi al țării și să-i zicem ROMANIA („Romania”, nu chiar „România”). Mi se părea că, folosind această neutră stratagemă, tot ar fi ceva - căci recurgeam la o mică provocare - și imediat m-am apucat și am dezvoltat grozava idee într-un articol pe care, cu mult curaj, l-am trimis unui organ de presă, explicând că m-am inspirat din anunțul cu Brasilia... Dar articolul nu l-am trimis oricui, ci chiar ziarului „Scânteia”, organul central de presă al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, însoțindu-l cu niște explicații justificatoare. Printre altele, îmi amintesc că precizasem că marea capitală a țării, Bucureștiul, are o așezare geografică relativ periferică, în plin câmp, departe de principalele regiuni geografice, că peste 90% din populația țării nu l-a putut vedea niciodată, că este supraaglomerat, cu o climă cu contraste excesive între iarnă și vară ș.a. Totodată, explicam ce avantaje mari ar avea o nouă capitală a țării (și alesesem ca spațiu geografic al presupusei și virtualei Capitale o frumoasă zonă colinară din centrul Podișului Transilvaniei, cu aer curat, în apropiere de râuri, spre care ar putea să conveargă o densă rețea rutieră și de căi ferate, chiar și linii de metrou, plus un spațiu pentru un mare aeroport... Mai spuneam că, temporar, se mai poate folosi Bucureștiul ca centru administrativ și că transferurile se pot face treptat-treptat, nu brusc și că mai există țări unde două sau trei orașe au ajuns să-și împartă prerogativele administrative. De cele mai multe ori, ”capitalele-multiple” au fost rezultatul unei strămutări parțiale a puterii; că au existat și în trecut state cu mai multe capitale: Chile: Santiago, Valparaiso; Israel: Ierusalim, Tel Aviv; Olanda: Amsterdam, Haga; Africa de Sud: Pretoria, Cape Town ș.a. Veneam cu asemenea exemple aparent nevinovate...
Se pare că redactorul Scânteii a rămas serios surprins de o asemenea propunere care i s-a părut originală, căci, în mod neașteptat, mi-a răspuns cu plăcere și mi-a lăudat inițiativa, fiind oarecum de acord cu ea, dar mi-a spus că, după opinia lui, este încă prea de vreme să se facă asemenea mari schimbări radicale, dar că el îmi reține propunerea și va încerca să o publice într-o gazetă periferică (la revista „Albina”, destinată satelor, pare-mi-se, sau la alta. Nu știu dacă a apărut, că nu mai mi-a dat alt răspuns, iar eu nici nu prea știam de aceste publicații.)
Șapte ani mai târziu, veneam cu o altă nouă propunere - de data aceasta trimisă direct șefului statului de atunci, Nicolae Ceaușescu, președintele R.S.R., prin care propuneam ca localitatea prahoveană Scăieni, unde locuiam în 1967, să se unească cu comuna vecină, Boldești, ca să formeze împreună un oraș nou, pentru motivul că ambele comune erau niște puternice comune industrializate (Scăieniul având cea mai mare fabrică de geamuri din Europa, o fabrică de hârtie și alte întreprinderi, iar Boldeștiul una din cele mai mari schele petrolifere din țară.) Mii de muncitori erau angajați acolo. Când nici nu mă așteptam, am fost chemat la Comitetul Județean de partid din Prahova să mi se comunice că președintele mi-a mulțumit și mi-a aprobat cererea de înființare a noului oraș Boldești-Scăieni (în 1968), iar primarul de atunci, Aurică (Titi) Marinescu, m-a rugat să botez toate străzile noului oraș, ceea ce am făcut cu plăcere.
Așadar, dacă prima propunere a rămas ca un oarecare vis utopic ce ar putea deveni realitate abia în viitor (oricum, eu am renunțat la el, fiindcă acum țara se numește din nou ROMÂNIA (și are încă șanse să poată reveni la denumirea ROMÂNIA MARE), cea de a doua propunere mi s-a realizat, deși nu mai am entuziasmul de atunci, deoarece marea idustrie care a existat în orașul Boldești-Scăieni, a dispărut aproape fără urme. Dar aceasta este o altă istorie...

Prof. Cristian Petru Bălan Chicago, S.U.A.
Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România,
Membru titular al Academiei Româno-Americană de Științe și Arte,
Membru titular al Academiei Româno-Australiene.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!