Ce legături nevăzute țin lumea asta în necunoaștere? Faptul dureros de a nu înțelege că nu poți să-ți întemeiezi bunăstarea și fericirea pe suferința aproapelui. Omenirea și-a perpetuat în toate civilizațiile un sistem sclavagist cosmetizat de lozinci: democrație, libertate, egalitate, fraternitate! În sistem piramidal, invers concepției divine, nu cel care vrea să fie mare trebuie să slujească, ci dimpotrivă, cel mare să-i asuprească pe supuși. Așa cum spunea Nietzsche în “Așa găit-a Zarathustra”, supraomul trebuie să fie conștient de moartea lui Dumnezeu, civilizația și-a construit propriul mecanism de tortură. Și acest sadomasochism social a fost cultivat de aceste doctrine atee, care s-au opus tot timpul ordinii morale. Noi moștenim o lume bolnavă de necredință, fără urmă de moralitate, în măsură să-și devoreze principiile fundamentale care i-au dat dreptul la existență. Condamnarea la existență a lui Sartre e dată de cunoașterea acestui mecanism hidos al suferinței întreținute pentru înrobire în sistem. Cunoaștere care în loc să lumineze omul, îl face să fie prizonierul eului artificial, construit pe înțelegerea greșită a personalității. Acel “eu” dominat de animalitate, în măsură să-și ridice neînfrânarea la rangul de arta conducerii, arta de a ucide ordinea și normalitatea. Eul fără Dumnezeu, că doar cei ce propovăduiesc mila, dragostea, înțelegerea, respectul față de semeni sunt depășiți. Așa se dezvoltase în comunism și în sistemul de gândire al liber- cugetătorilor, ideea că oamenii cu credință erau înapoiați, primitivi. Doar cei prostituați după onania marxistă sau curentele de extremă fascistă erau priviți de mentalul inoculat în sistem drept oameni cu picioarele pe pământ. Cu alte cuvinte, un viciat, bețiv, desfrânat, drogat (inclusiv de lozinci și programe de fabricare a omului nou), înregimentat într-o societate artificială, creată în scopul asupririi, era mai de folos față de un credincios, adept al moralei, valorilor date de ordinea divină. Și brusc, ajungea unul cu bască să dea indicații unui învățat despre celebra școală a vieții! În ecuația asta a trăit lumea, ca să fie asuprită de ignoranți, culmea sadomasochismului, să-i aplaude în urale! Acest sistem bolnav de necredință a otrăvit biserica (devenită un teatru formal), învățământul, instituțiile în slujba oamenilor! Din acest motiv asistăm la anomalii, la psihoza asta de a călca peste visuri și demnitate umană.