Ideea de a scrie despre formele de salut mi-a venit când am citit în LaPunkt, cu câteva săptămâni în urmă, un articol care atingea -printre altele- și acest subiect.

Când eram la Montreal, oraș din provincia francofonă a Canadei, salutul obișnuit începea cu "Bonjour". Bănuiesc că, datorită influenței anglofone, la care formula de întâmpinare e "How do you do", francofonii au adăugat după "bonjour", "ça va?" Răspunsul este "ça va, toi"? Sigur că pe nimeni nu interesează răspunsul, nici pe englezi nici pe francezi, întrebarea e numai o formă de salut. Am observat că salutul își pierde chiar și intonația, el nu mai e întrebare, doar se enunță: "Bonjor, ça va", iar răspunsul este "Ça va, toi."

Același lucru se întâmplă la Toronto, oraș anglofon. Formele tradiționale de salut și răspuns "How-do-you-do" și-au schimbat, cu vremea, sensul inițial. Au fost poate, cândva, o formă de manifestare a simpatiei personale, dar pe parcurs au devenit automatisme. Aceste expresii nu mai au astăzi nimic personal. Francofonul care intră, să zicem, în biroul șefului pe care-l urăște, pentru a i se comunica concedierea, rostește automat "bonjour", dacă ar fi conștient nu i-ar ura de loc o zi bună!

Asistăm la același fenomen și la urările făcute la un pahar de băutură. "Noroc", "să trăiești", "sănătate", sunt forme care au devenit automatisme. Aici lumea are totuși o doză de sinceritate, ambianța socială la un pahar de vin e mai puțin formală.

Este foarte interesant de urmărit ce urări își fac oamenii de pe întreg globul. În România, cea mai obișnuită urare, la un pahar de băutură, e "noroc". În foarte multe țări însă, prima urare este "sănătate", bonam sanitatem în limba latină. O găsim, în limbile țărilor respective, în: Albania, Egipt, Kuweit, Olanda, Republica Cehă, Belorusia, Franța, Ungaria, Israel, Indonezia, Irlanda, Macedonia, Polonia, Portugalia, Rusia, Scoția, Slovenia, Ucraina și în altele, din Africa și America latină.

Instinctiv sau nu, oamenii își doresc "sănătate" nu numai la un pahar de băutură, dar și în urările de ziua cuiva, sau ca formă de mulțumire: "mulțumesc, să fii sănătos", sau "mi-ai făcut un mare bine, să-ți dea Dumnezeu sănătate". Formula "să fii sănătos" are și semnificația "te privește, faci cum vrei", cum ar fi exemplul în care tu dai cuiva un sfat, el spune că nu-l va urma, la care tu răspunzi cu automatismul "să fii sănătos". Cu alte cuvinte, "ia-ți ce risc vrei, îți doresc doar să rămâi sănătos", rolul pozitiv al "sănătății" fiind aici subînțeles.

Nu m-aș aventura să scriu despre importanța sănătății, mulți scriitori și filosofi au făcut-o:

• Să îți dorești să fii sănătos este o parte din sănătate. (Seneca)
• Nu există în viață nimic mai bun că sănătatea. (Platon),
• Nouă zecimi din fericirea noastră se bazează pe sănătate. (A. Shopenhauer)
• Unica frumusețe pe care o cunosc e sănătatea. (Heinrich Heine)

Cunoscuta formulă latină "Mens sana în corpore sano" aparține poetului roman Juvenal în primul vers al unei liste cu ce e de dorit să ai în viață: "orandum est ut sit mens sana în corpore sano" (să te rogi pentru o minte sănătoasă într-un corp sănătos). Corpul sănătos determină o minte sănătoasă, dar, cum afirmă Bernard Shaw cu oarecare sarcasm, inversul este tot atât de valabil: "Mens sana în corpore sano" este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minți sănătoase."

Este sănătatea elementul cel mai important în viață? Părerile sunt împărțite. Unii afirmă: "Dacă ai noroc ai și bani și sănătate", sau: "Erau sănătoși și au murit într-un accident de avion", alții: "Dacă nu ai sănătate, nimic nu ai". Dar, în timp ce o formulă standard de urare funcționează automat și, odată intrată în datina unui popor, nu poate fi dezrădăcinată, când cineva urează personal altcuiva sănătate, dorința exprimată este -probabil- ca destinatarul să nu treacă prin suferințele celui care urează. În acest moment, cred, orice urmă de îndoială asupra bunelor intenții din urare pot -și e bine- să dispară.