Citind Phaidon în lumina Apărării lui Socrate, am fost uimită de relația dintre perceperea destinului și percepția asupra înțelepciunii. Unul dintre lucrurile care mi-au captivat atenția a fost valoarea simbolică a numărului 30. Este știut că simbolurile, oricare ar fi ele, au rol de pârghie de rezistență în susținerea imaginarului colectiv și ritualurilor asociate unei anumite culturi. Cultura Greciei antice se bazează în anumite etape pe retrăirea regizată a unor mituri străvechi, fapt specific ca atare oricăror ritualuri religioase sau civice de-a lungul civilizației omenești.

În contextul scrierilor mai sus menționate, mă întreb dacă este vorba de o percepere a destinului sau de o cunoaștere mai profundă, atributul înțelepților (sophos). Este o cunoaștere legată de oracole, vise și daimoni (daimones) desigur, dar poate că transcende aceste simple fapte.

1. Când oligarhia celor Treizeci era la putere, Socrate a fost pe punctul de a-și pierde viața, pentru că s-a opus încălcării legii, ascultând de un cod moral de conduită personalizat, superior intereselor politice ale momentului;

2. În anul 399 î. Chr., Socrate a fost găsit vinovat cu un rezultat de 280 de voturi la 220 (sau 221 conform altor surse), și în dialogul lui Platon el accentuează faptul că dacă 30 de voturi ar fi trecut în favoarea sa ar fi fost achitat;

3. În propunerea sa inițială legat de pedeapsa ce o consideră dreaptă pentru sine, Socrate propune să fie amendat cu 30 de monede, cerând totodată chezășie prietenilor săi atunci de față;

4. În Apărarea lui Socrate scrisă de Xenophon (Mem., IV, 8,2 ) corabia trimisă pentru pelegrinajul anual la Delos, purtînd ofrandă pentru Apolo, a cărei plecare a întârziat execuția lui Socrate, a călătorit dus-întors vreme de 30 de zile;

5. Corabia lui Tezeu, cea care a stat ca model pentru pelegrinajul ritualic ulterior, avea exact 30 de rame, fapt care era cunoscut atenienilor din timpul lui Platon (Plutarch, Thes., XXIII).



Aflându-se în așteptarea sentinței, Socrate compune un imn închinat zeului festivalului în desfășurare, respectiv Apolo. Viața și moartea lui Socrate capătă valențe de călătorie inițiatică și ritualică, precum este și călătoria vasului încărcat cu ofrande (theōria). Aceste fapte m-au dus cu gândul la ipoteza că simbolul numărului 30, care apare desigur și în epoca creștină, poate fi legat de luna sinodică, cea care este exact lungimea ciclului lunar așa cum este observat de pe planeta noastră. Și aceasta este tot un fel de călătorie.