poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-07 | |
Liniște… Luminile s-au stins. Inima mea bate cu putere, încă… Sunetul ei inundă confortul și singularitatea nopții… Și-acum pornesc. Totul se așterne, fiind acoperit de umbra pașilor mei… Chiar și corpul meu rece, simte,cum în fiecare secundă se scurge mai mult de-o eternitate.
Drumul nu este rău… Nici bun. Doar există și face ca trecerea să fie mult mai lină… Mai placută pentru cineva ca Tine. Nu-mi pare rău că vi. Și totuși nu-mi pare nici bine. Tu nu ști că dragostea este doar o mică parte din ceea ce ai putea oferi… Nici El nu știe. Sentimentul de vinovație nu este destul de puternic. Vreau mai mult. Ar trebui sa fi cu mine în fiecare Moment. În fiecare secundă. Oprește-te din mersul tău meschin și fi atent. Sunt pur. Dar frunze negre continuă să cadă peste Tot… Nimic nu rămâne neatins. Și nimic nu moare… Zilele tot mai scurte nu mă opresc: eliberează-mă! Strigând cu voce… Stai și privești. Ești lipsit de orice interes ascuns. Sinceritatea ta nu este decât o floare palidă a cărei lumină continuă să moară… In umbra propriei responsabilități. Iar pentru mine înaintarea nu înseamnă nimic. Azi , maine… Incet dar sigur ne întâlnim. Pe lângă lacul plin de umbrele pașilor mei nu mai există nimic. Nici nu ar trebui să existe… Stă cineva să vadă? Doar tu… Vezi ceea ce Noi nu reușim. Și nu credem în… Focul care arde neîncetat, pătrunzând inimile și sufletul celorlalți… Dansul tenebrelor nu mă înspăimânta… Nu mă face să cred în iluzii. Totul este chiar aici în mintea oamenilor. Nimic nu poate fi mai rău decât să crezi într-un lucru și acesta să se și întâmple. Nu poate fi adevărat. Este prea grav și nefericit… Nu, nu se poate așa ceva… Fericirea este scuza celor nebuni. Durere și tristețe. Asta se poate vedea oriunde… Deșertăciune și inutilitate. Chiar și Tu ești inutil. Nu o să rezolvi nimic niciodată. Ești prea slab pentru a fi în stare să treci mai departe. Ne lași în propriile suferinți și dezamăgiri fără să privești înapoi. Da.. Ia-ne cu tine!Du-ne acolo unde suferința și fericirea au același scop: NEMURIREA!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate