poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-20 | |
Mă cuprinde… Farmecul lui mă atrage necondiționat. Este ceva divin să te poți lăsa în mâinile lui fără să-ți pară rău… Clipe trec neobservate, timpul iși țese pânza fără să țină seama de mine. Sunt complet rupt de realitate. Trăiesc, dar nu reușesc să simt asta. Eu și somnul. Doi prieteni de nedespărțit…
Realitatea este înșelătoare… Credem că ne aflăm în locuri diferite… În momente diferite. Totuși, cu toții trăim în același loc, în același moment. Cu toții ne aflăm în Univers, într-o realitate materială, extrem de flexibilă… Extrem de repetitivă. Materia există peste tot în jurul nostru. Și ceea ce mă miră cel mai mult este că nu contează unde ne aflăm, pentru că oricum existăm Toți și Tot, în același moment, Aici. Nu există un loc anume pentru noi. O mulțime de forme care par altfel, dar de fapt sunt doar alte manifestări ale Conștiinței. Și da, somnul nu ține cont de locul în care ne aflăm. Nu ține cont de nimic. Pur și simplu te ia. Întelegi?... Dulce… Cald… Relaxant… Melancolic… Sincer… Somnul. Simbolul morții. Nemurire. Neprețuita nemurire. Fiecare ne-o dorim. O dorință din timpuri imemoriale… O dorință împlinită. Suntem nemuritori pentru că materia nu dispare, ci este într-o continuă transformare. Moartea nu reprezintă Sfârșitul. Este doar un alt început, într-o altă formă, reprezentând o altă idee. Universul este infinit și există într-un mod în care cu greu ne putem imagina. Universul este Existența. Iar din această Existență facem parte și noi, existăm pentru a fi la rândul nostru miezul Existenței. Un ciclu care nu își urmează cursul. Momentele acestuia sunt toate prezente în același timp. La acest nivel, noțiunea de timp nu mai există. Timpul este doar parte a Existenței, acesta avându-și originea tot în diversitatea și minunația Conștiinței. Zâmbete și speranță. Soarele luminează în fiecare zi Pământul fără rugăminți… Fără cereri, fără condiții... Un gest extraordinar. Liber și degajat. Lipsind. Viata pe care o cunoaștem ar dispărea… Este la fel de important ca aerul pe care îl respirăm. Iubind Soarele am înțeles cât de important sunt. Și nu, nu exagerez. Fără mine,care să-i ofere atâta importanță acesta nu ar mai avea un rost atât de nobil în viață… Si totuși mă ia somnul… Trist… Mă voi duce să dorm. Fără mine nu veți mai simți niciun sentiment de importanță. Nu e momentul să renunțați. E doar Începutul unui drum perfect… Nu renunțați… Continuați să fiți un Soare în viața unei persoane dragi… Fără să cereți nimic…! Iubind...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate