Nu sunt singurul. Acest gând mă bucură. De ieri mă paște acest gând... Și nu-mi dă pace indiferent de ce aș încerca să fac. Este o senzatie neobișnuită. Umblii liniștit prin casă si la orice pas îți reamintești de el. Începe atunci când te aștepți mai puțin si-l uiți atât de greu încât te gândești la orice pentru a-l face să dispară. Și-am reușit. A dispărut.
M-am gândit la Dumnezeu. Am găsit subterfugiul perfect. Dumnezeu îți acoperă orice urma de altceva. Ce mi-a cășunat mie prin gând? Adam, primul om, nu și-a iubit Creatorul.Altfel cum s-ar explica faptul conform căruia Eva a fost suficient de puternică încât să-l determine a-și părăsi casa? Deși nu găsesc cu putință a explica unde a fost localizată Grădina Edenului,aceasta nemaifiind de găsit odată ce a fost părăsită, găsesc adevărată ideea care sună astfel: Eva a avut o influență asupra lui Adam mai mare decât s-ar fi gândit oricine. Gândind la rece si evitând a-I atribui marelui Creator însușiri omenești, nu mi se pare că acesta nu ar fi putut să prevină acest lucru. Pur și simplu nu a intenționat sa facă aceasta. Astăzi justiția l-ar acuza pe Dumnezeu de neglijență, poate i-ar oferi si o masă caldă, într-un penitenciar. Să încarcerezi Providența ar fi un act de pură nebunie. După ce a creat Pămantul si ne-a oferit tuturora un motiv in plus de a trăi, așa să-L rasplătim? Nu mare mi-ar fi mirarea atunci când aș citi prin diferite publicații, mai mult sau mai puțin importante, titluri care să-mi adeverească previziunea. Nu de alta, dar aici, orice este posibil. Toți ne-om lămuri mai încolo. După cea de-a doua venire.
Adam există în fiecare dintre noi. Într-un anumit moment, toți vom fi nevoiți să ne părasim casa mult iubită și să plecăm în lume în cautarea Evei. Majoritatea o vom gasi și mare ne va fi bucuria. Ceilalți ne vom intoarce acasă. La părinți, frați si surori. Vom sta pentru tot restul vietii si vom aștepta. Până la urmă ne vom gândi că poate Eva nu există. Că suntem o cauză pierdută. Vom muri cu zâmbetul pe buze deoarece vom considera că ea ne așteaptă Dincolo. Unii dintre noi nu vor mai avea răbdare. Vor încerca să sară peste puținii pași ai acestui parcurs. Vor reuși...Majoritatea. Ceilalți vor fi dezamagiți de încăpațânarea prietenilor,părinților. Aceștia vor încerca să-i “salveze” . Într-un final nu vor reuși decât să pară pietricica de pe calea ferată al cărei tren se indreaptă cu 200 kilometri pe oră către destinație...
Adam ai putea fi chiar Tu. Iar Eva sensul vieții tale. Atâta timp cât nu-l vei afla vei fi într-o continuă căutare... Ti-l vei dori atât de mult, încât, atunci când îl vei afla, vei face orice pentru a reuși să-l păstrezi. Te vei lepăda chiar de părinții tăi, prietenii tăi...Totuși încearcă să uiți că pentru pasul făcut Adam avea să ardă in focul iadului. Tu-l vei simți in fiecare zi. Mai mult...Sau mai puțin.