Eterna și 'nemuritoarea' întrebare:" ce se întâmlpă după ce corpul îmi moare?".
Fiecare dintre noi își dă răspuns după anumite circumstanțe,
în funcție de educația primită în raport cu ființa interioară; adică pe scurt educația 'religioasă', incluzând
toate manifestările superficiale ale anumitor persoane care
încearcă impunerea absolută a propriei percepții, despre o existență superioară și eternă, comparativ de cea umană.
Desigur istoria religiilor ne arată schimbarea semnificativă
de la primul zeu înregistrat, numit 'RA', adică soarele, până în zilele noastre, impusul Dumnezeu cu creștinismul său care a creat probleme serioase în impunerea sa globală.
Mesajul tuturor personajelor mari care au încercat să explice că existența umană continuă să existe sub o altă formă, a fost modificat până la o mutilație de nerecunoscut de către unele interese umane (este de ajuns să amintesc 'biserica', indiferent de religia ce o reprezintă),
astfel o mare parte a umanității urmărind să se 'salfeze' de la o moarte sigură în 'flăcările infernului' (sic), urmând regulile banale care nu au nimic în comun cu autoconservarea proprie într-o existență pe care corpul nu o poate palpa.
Pornind de aici, în opinia mea,(și nu numai), existența fiecăruia din noi se datorează desigur corpului, dar mai presus, ceea ce ne diferențiază de animale este o energie cosmică pură, care este capabilă să se autorecunoască (...imaginea din oglindă de exemplu, un animal nu va admira niciodată imaginea relfectată de aceasta),mai este capabilă să materializeze o parte dintr-o 'lume' care există unic în interiorul acesteia, dar nu în ultimul rând se autodezvoltă permanent pentru încercarea autoconsevării fără sfârșit, și de preferabil împreună cu corpul...
În consecință consider că odată cu nașterea corpului meu o energie cosmică pură și incontrolabilă se înmagazinează în acesta, care pe parcursul dezvoltării corpului se dezvoltă și ea, (energia), evident fiind influențată de mediul din care face parte și de capacitatea fizică și mentală a fiecăruia. Pornind de la acest punct, din cauza experiențelor trăite cât și a capacității creieului de a realiza posibilitatea continuării existenței al propriului eu după decesul corpului, creierul este capabil să formeze
o formă 'protectivă' și particulară asigurării energiei cosmice de a se autorecunoaște sub o altă formă decât cea recunoscută de corpul uman cu ajutorul creierului.
Această posibilitate nu se întâmplă tuturor ființelor umane,
deoarece această energie cosmică pură are nevoie de un 'timp' semnificativ pentru a reuși să se autodezvolte până să nu mai fie nevoie de corpul uman pentru autoconștientizare. În consecință corpul uman este o posibilă punte între energia cosmică pură aflată 'haotic' în univers și energia cosmică pură aflată 'ordonat' în același univers, ori altul. Dacă această evoluție a energiei
cosmice pure nu se poate defini înaintea morții corpului,
se va dispersa înapoi în univers fără a-și conștientiza existența, însă părți mici ale acestei energii care conține o doză de informție anterioara (majoră ori nesemnificativă), la întoarcerea într-un alt corp ce ia naștere, se va reflecta...
Dincolo de aceste teorii proprii, dacă ne folosim de teoriile fizicienilor din zilele noastre care încercă să sfideze legile palpabilului, unii spunand că timpul se 'îndoaie', și într-un punct anume (cu condiția să fie găsit), putem 'sări' peste șirul evenimentelor normale în
momente ale existenței umane trecute ori viitoare...
Alții vorbesc despre lumi paralele, multiple, etc; ajungând
să se încerce prima masină reală din istoria umanității care face posibilă transferarea corpului uman îtr-o 'realitate'
diferită de cea percepută în prezent. Improbabilitatea reușitei constă în faptul că dacă se reușește trimiterea corpului intact fizic și psihic într-un punct anume al trecutului sau viitorului, ori a unei lumi paralele, (ori etc.) , cum se face comunicația interumană din prezentul actual pentru a demonstra această reușită?


(...continuare...)