FLOAREA CÃRBUNE BIBLIOTECARUL CÃRTURAR

Dacă iubești cărțile, fără îndoială că vei trece și pragul bibliotecilor. În trecerea mea prin lume am pășit în diverse biblioteci dar nu m-am gândit că voi scrie despre o bibliotecară militară. Am auzit de Floarea CÃRBUNE în anul 2009 când adunam materialele pentru volumul antologic IZVOARELE VIEÞII 2009. Participantă la realizarea acestui volum după ce a câștigat Premiul I la Festivalul literar ,,Eusebiu CAMILAR–Magda ISANOS” ediția a XIV-a, 2009, secțiunea Reportaj literar. Dar având o vastă experiență în mânuirea cărților era cazul ca cea care a recomandat miilor de cititori anumiți autori, anumite scrieri, să-i vină rândul să scrie bibliotecarului. Floarea CÃRBUNE nu a fost ca bibliotecarul ,,exilat” precum Lucian BLAGA, ci a muncit cu pasiune în această dificilă dar interesantă meserie.
În noua sa misiune de a scrie un fel de roman monografie despre arborele genealogic al familiei, mi se pare un fapt normal, dar și un fel de obligativitate personală. După periplul său prin viață, nu cred că Floarea CÃRBUNE se va lăsa învinsă de greutățile inerente scrisului unui asemenea volum. Am cunoscut puțini teleormăneni îndeaproape însă pe cei care i-am cunoscut au fost întotdeauna niște luptători. Din acest motiv cred cu tărie că și Floarea CÃRBUNE va reuși să atingă țelul propus. Sufletul rural al celui plecat dintr-un sat românesc nu se dezminte, nu se lasă învins și răzbește învingând greutățile inerente vieții unui om. Floarea s-a dovedit a fi un OM puternic, căci nu e ușor să dai naștere la șase vieți, pe care apoi să le trimiți pe drumurile vieții cu încrederea fermă că vor reuși. Este dovada cea mai certă a realizării de sine, a împlinirii totale pe care o femeie și-o poate dori. Întemeierea familiei și stabilitatea ei, este încă odată exemplul demnității și statorniciei din satul românesc. Floarea CÃRBUNE asta vrea să arate lumii, că satul românesc este încă un izvor nesecat de valori. Prezentarea celor cu care a pășit în viață, părinții și învățătorii satului, sunt prezentați ca fiind adevărații stâlpi ai culturii românești.
Citind paginile manuscrisului distinsei autoare am rămas plăcut surprins să citesc despre tradițiile încă prezente în satul românesc. Chiar dacă acum informațiile curg prin televiziuni, săteanul simplu își păstrează acele obiceiuri din străbuni. Sărbătorile și ritualurile profane asociate cu cele religioase sunt într-o interdependență totală. Floarea CÃRBUNE vrea să arate lumii aceste tradiții ca pe un fapt neînvins de societatea informatică secolului XXI, culegând cu o migală de ceasornicar acele creații inedite; descântece, povești sau legende vechi. Aducându-le într-un volum tipărit, va aduce mari servicii celor care mai persistă să cerceteze viața satului românesc.
În lumea satului românesc nu exista nici un fel de respect pentru cei care ocoleau munca, dar cei care munceau agonisindu-și cu trudă cele trebuitoare traiului erau respectați de semenii lor. Cu o astfel de educație a plecat Floarea CARBUNE în lume.
Dacă ai umblat prin lume ți se pare că un sat de câmpie nu are nimic spectaculos în el, fapt contrazis de scriitorii născuți și trăiți în Teleorman. Aici trebuie văzute scrierile lui Gala GALACTION, Zaharia STANCU și Marin PREDA asupra cărora nu voi insista aici.
Consider această întreprindere a distinsei Floarea CÃRBUNE ca pe un mare act de curaj, dar în același timp un gest de respect față de satul românesc, de unde ne tragem obârșia mulți dintre cei mai în vârstă. Ne rămâne speranța că satul va fi în continuare generatorul acelei ,,veșnicii” definită de ilustrul poet și filosof român Lucian BLAGA.
Pentru autoarea Floarea CÃRBUNE, Mihai LEONTE autorul acestui eseu are cele mai nobile cuvinte, pe care doresc să o însoțească în viitor, dându-i și mai mult curaj pentru alte proiecte deosebite și interesante.
Mihai LEONTE publicist și poet, trăitor pe malul Dunării la Moldova Nouă
05 februarie 2010 Moldova Nouă

http://agathe.ning.com/group/memoriiaccesibile
Ã