Este momentul să găsim în noi puterea de a nu ne lăsa manipulați de cei care generază doar sentimente de teamă și neîncredere, fundamente ale întunericului. Iisus Hristos este harul și adevărul, este cel pe care trebuie să-l urmăm pentru a ajunge la Dumnezeu. El spune în Evanghelia după Ioan:

14.6. „Eu sînt calea , adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” și
3.14 „Și, după cum a înălțat Moise șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului,
3.15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață vecinică.”
3.17....ca lumea să fie mîntuită prin El.”
4.14. „ oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața vecinică.”

Unii dintre noi am citit Apocalipsa și în ea pare a se da o luptă între lumină și întuneric. De aici putem înțelege că Antihristul este inversul Luminii, generat de lipsa de speranță, care este consecința neîncrederii în Dumnezeu și lipsa iubirii. În același timp Apocalipsa poate fi atingerea mileniului păcii ce poate însemna paradisul.

Urmând învățăturile de credință și iubire ale lui Iisus vom ajunge prin El la Dumnezeu. Mântuirea este Calea spre împărăția cerului. După DEX termenul vine din limba maghiară. Deși Apostolul Andrei a propovăduit creștinismul imediat după moartea lui Iisus, în primul secol al erei creștine , iar ungurii au fost creștinați peste o mie de ani, noi ca niște „buni creștini și vecini”, i-am așteptat pe ei să vină în Europa, pentru a prelua de la ei termenul definitoriu al religiei creștine, Mântuirea.

Cum eseul acesta este o îmbinare între originile lingvistice și încărcătura spirituală a termenului mântuire voi aborda subiectul pe mai multe planuri.

Pentru început, voi aminti de speranța cercetătorilor de a putea uni câmpurile/energiile.
În viziunea lor acest lucru s-ar petrece prin MerKaBa. În traducere ar fi vehiculul de lumină cu ajutorul căruia se pot atinge alte dimensiuni din univers. El are forma a două tetraedre de lumină interconectate, este Steaua Tetrahedron, forma tridimensională a Stelei lui David. David, însemnând „Cel iubit de Dumnezeu”. Ea este formată din două triunghiuri echilaterale, cel cu vârful în sus ar putea însemna brațele lui Dumnezeu întinse către noi și lumina divină care ne ocrotește, iar triunghiul cu vârful în jos reprezintă brațele nostre ridicate către cer când ne rugăm și astfel lumina iubirii și credinței se ridică din noi. Practic când noi vom putea fi atăt de curați, transparenți ca o prismă, vom face să țâșnească din noi lumina. Este ceea ce Iisus spune în versetul 4.14., acea apă care va izvorâ, este lumina, care prin structura sa de undă-particulă este un fluid. Dacă ne întoarcem la 6, el nu ar trebui privit ca simbol al antihristului, căci suma cât și produsul celor trei de șase este 18 și 216, cifre care prin însumare dau 1+8=9 și 2+1+6=9. Pentru noi „Al noulea cer” este fericirea supremă, paradisul (vezi „Trepte spre lumină). Prin unirea celor șase colțuri se formează un hexagon regulat, pe care-l regăsim în structura fagurelui plin de miere din stupi, care metaforic reprezintă țara făgăduinței, unde curge numai lapte și miere. Într-o carte, un autor român vorbea de o formă de fagure a civilizației omenești în care țara noastră ar fi fost zona centrală.

MerKaBa îmbină termeni egipteni. Ka și Ba sunt principii ale sufletului, iar mer înseamnă piramidă, mormânt dar și canal. Mrj= a dori, a iubi, apropiat de termenul românesc, a prinde în mrejele iubirii. De asemenea în panteonul egiptean întâlnim pe Mehen, zeu-șarpe încolăcit care ocrotește barca zeului Ra în călătoria prin Lumea de Dincolo. Mehet-weret, numele zeiței însemnă „Marea revărsare”, reprezeutând drumul pe apa din cer pe care călătorește zeul-soare Ra, fiind și manifestarea apelor primordiale, uneori mama lui Ra. Meretseger este zeița-cobră, care poate vindeca pe cine se căiește cu multă convingere. Meskhenet este zeița nașterii și a renașterii în lumea de Apoi. Simbolul ei este format din două bucle în vârful unei linii verticale.

Cele două bucle și linia verticală se aseamănă cu caduceul lui Hermes, cu arborele Sefirotic și cu Sushumna din cultura hindusă; energia având forma de șarpe urcă fie în vârful caduceului, fie în Keter, fie Kundalini, în creștetul capului atunci când se atinge un grad înalt de credință și purificare a trupului și sufletului. Am putea spune că este porunca dată de Dumnezeu lui Moise în pustiu de a face un șarpe de aramă prin care să-i protejeze pe cei mușcați de șarpe. Da este o problemă, căci uneori această energie condusă greșit poate distruge pe cel care o deține.
Întorcându-ne la termenul a mântui, vom constata că în limba noastră există mai multe cuvinte compuse ca: pământ, mormânt și legământ. Un legământ de lumină este Curcubeul, pe care L-a făcut Dumnezeu cu Noe. Pământ este lutul din care Dumnezeu ne-a făcut și peste care a suflat viață (scânteia de lumină divină), iar mormânt drumul trupului părăsit de sufletul care merge pe lumea Cealaltă.

În sanskrită există o serie de termeni care pot demonstra vechimea termenului mântuire și reconfirma încă odată vechimea limbii noastre. Pentru că mântuirea, calea spre Dumnezeu este dezideratul omenirii din cele mai vechi timpuri. Pentru Orfeu este întreruperea reîncarnării, iar pentru orientali ea poate semnifica de la atingerea Nirvanei până la contopirea cu Brahma.

În acest context mr este verbul a muri, mrd este pământ, argilă, mrnmayi= în pământ, iar mrnmaya grha=mormânt, groapă. În același timp, Meru este muntele mitic din centrul lumii, unde se află un arbore imens, grădină minunată și care în Romania se regăsește prin mai multe toponime - ca Poiana Mărului. Matha înseamnă mânăstire, iar manimat[mat] înseamnă obiecte prețioase, apoi matva=care crede că, mangala=binecuvântare, man=a ști, a crede, a estima, manya=eu gândesc, iar Manasa - născută din minte, este zeița-șarpe care protejază, ca și la egipteni, de mușcătura de cobră și asemănătoare cu șarpele de aramă a lui Moise. Și, în sfârșit, am ajuns la termenul sanskrit MANTU[man-tu] care înseamnă sfat, povață, îndrumare. Unde MANTHANA este toiagul de foc, una din manifestările lui Siva. Unde TU înseamnă prin urmare, iar NA TU - fără a aduce atingere; Turya este a patra starea de eliberare în Brahman și Turyaga este ascensiunea spre al șaptelea nivel de cunoaștere, starea de eliberare în Brahman.
În Evanghelia după Matei Iisus vorbește despre adevaratele comori:
6.20. strângeți-vă comori în cer...
6.21. pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.

Iată cuvintele sanskrite care se înșiruie, de la mânăstire (matha), obiecte de preț, odoare (manimat) cum am spune noi, cel care crede (matva), binecuvântare (mangala) de a ști, a gândi (man) este protejat de mușcătura de cobră (Manasa), ascultând îndrumarea Mantu, ajunge fără atingere (na tu) la eliberarea turya.

Căci urmând calea învățăturii lui Iisus ne eliberăm trupul și sufletul de balastul lumii materiale, subliniat de Iisus în versetul 18.24. „cât de anevoie vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!” 18.25. „ Fiincă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” Căci atunci când ne adâncim în material ne îngreunăm cu poverile unor gânduri și fapte mai puțin înălțătoare, pe când cămila, simbolul sobrietății și cumpătării, ființa care străbate deșertul fără apă și mâncând doar niște spini, la nivel astral este un siprit ușor și suplu, care poate pătrunde ușor acolo unde omul împovărat de gânduri, fapte și atașamente, de comorile adunate pe pământ, cu greu va putea pătrunde.

Pentru a ne mântui ar trebui să fim cu inimile curate, pentru că tot Iisus spune că ochiul este lumina trupului, iar dacă ochiul tău este rău, adică plin de gânduri negre, lipsite de speranță, încredere și iubire, atunci în tine este întuneric.

În același timp putem să bem prin credință din „apa lui Iisus” - lumina divină și să ne rugăm să devenim izvor de lumină pentru a putea aduce speranță și lumină pe pământ, contribuind la realizarea armoniei - acea stare care poate transforma pământul într-un Ierusalim, tărâm al păcii.