poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-31 | | Plesca Adriana Doina veșnic îndrăgostit de cuvinte admirator al sensurilor facil alergător printre meandrele timpului frământat de trăiri contradictorii creator de imagini realiste foc împărțit între lumini și umbre clocot fierbând viața în adâncurile sale spirit puternic încarcerat în limitări imaginare trecut prin fulgere,tornade hrănit cu ploi tropicale și aspre zăpezi alintat de puterea versului ce cu ușurință se așterne picurând în suflete Un tumultuos "La mulți ani!" născut din anotimpuri și vârste ancestrale. Codrina Verdeș mâine nu mai crește, azi e vis de fum o clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara s-adun si-bemolul în voi, să vă-nchid sunt veștedă și-n mine încep să vă-ngrop cu buzele arse și cu miez de cuvânt miroase a grădină de licurici și Soare a mine, a vlagă mustind de ninsori a dunări dezmățate de vânt venirilor tale de cocor cu ștaif de prinț și ochi de derbedeu cine să le adoarmă voia nimicule de freamăt galant cu pașii rătăcirilor mele nocturne ce bine mai miroși tu a zbor ratat aș vrea să cumpăr neliniștii noastre un munte mâine nu mai vine, azi e jar de tei eu, de pe ce mai zbor Maria De la vest, umflat de iarbă, vine crivățul cu ochii Leoarca pe aproape de sudul meu taina cuvintelor spală pământul toate pietrele zilei se adună în pietrele vârstei cântecul hilar al anilor hrănește răsăritul unei noi zile eu sunt eu cel mai nebun și mai frumos iubit al tău cel care-ți știe trupul pe de rost și uită să rămână noaptea-n post să-ți smulgă ofuri de lumină din ochii de cuprindere străină tu ești cel ce-ți irosești comoara așezându-mi în lumină trupul înmiresmat de noaptea blândă e doar înșelăciune e doar visul ce te cuprinde O clipă, să-mi sprijin de frunte ghitara, S-adorm si-bemolul în voi, să vă-nchid visezi în numele idealurilor m-atinge sunetul înveșmântat în note ești doar un trecător spre cer în inima-mi deschisă caut doar cuvântul Unde să mai fug, că, uite, a venit, bate la poartă Cu tot vântul primăverii descărnate, nu e sol e august și toți te așteaptă să decupezi ziua și s-o pictezi pe inimi să cauți în adâncimea spațiului boboc de trandafir și să gândești la dragostea dintr-un poem Mai stii cum mă cheamă, cum stiu să respir Sub sanii tăi lacomi, desfranat de frumosi Mai stii, dimineata, cu ochiul safir Al toamnei trecute inspre gand cum mirosi A mine, a vlaga mustind de ninsori Superbe, a dunari dezmatate de vant, Mai stii sa-ntorci palma, sa cauti sudori Cu buzele arse si cu miez de cuvant? te știu din visul absurd din pasul păsărilor spre înălțimi ți-am auzit numele strigat printre tăcerile semnului din care îți culegi iubirea din zbaterea de aripă a îngerului ce își veghează lumea Mâine nu mai vine, azi e jar de tei, Mi-ai fi ars odăjdiile-n vară Daca ți-aș fi fost mai intr-o doară, Când erai in stare să mă furi din zei. înmulțește-ți limitele cuvântului așezate în mijlocul grădinii ascultă vremurile cum bat ceasornic e timpul catifelat în anii ce vor urma...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate