Tabăra rebelă era compusă din mai multe formațiuni politice. În primul rând Falanga Spaniolă. Organizație fascistă, Falanga fusese înființată de fiul dictatorului Primo de Riviera, Jose Primo de Riviera. Partid de extremă dreaptă Falanga Spaniolă aducea în același timp un socialism eclectic, al oamenilor cu bani. Din acest motiv Falanga a constituit mai mult carne de tun pentru naționaliști. Ea a fost rău privită de politicieni iar după moartea fondatorului ei (prins și împușcat de republicani) a intrat în vizorul lui Franco ca posibilă organizație concurentă la împărțirea puterii. Urmașul lui Riviera, Heredia a fost arestat și condamnat la moarte de Franco fiind eliberat după multe negocieri.
Partidele politice de dreapta nu au contat foarte tare în spectrul puterii naționaliste. După asasinarea lui Calvo Sotelo- care a condus, așa cum am arătat- la izbucnirea rebeliunii- ele nu și-au mai găsit liderii suficient de puternici să înfrunte conducerea militară.
Regaliștii au constituit și ei carne de tun pentru Franco. Fanatici religioși, bine pregătiți, sub lozinca lui "El Cristo Rey" au luptat împotriva Republicii.Luptau pentru o Spanie monarhică și creștină abstractă, considerând Războiul Civil ca o cruciadă a timpurilor moderne. Totuși, ultimul monarh spaniol era profund detestat de toate formațiunile naționaliste- de aceea el a rămas în exil.
În sfărșit, militarii. Trebuie spus că Spania secolului XIX și începutului de secol XX a avut o tradiție relativ jalnică din acest punct de vedere. Napoleon a făcut harcea-parcea armata spaniolă- apoi, armata spaniolă a suferit o înfrângere majoră la sfârșitul secolului XIX din partea SUA în războiul pentru independența Cubei. La această înfrângere s-au adăugat înfrângerile suferite din partea marocanilor lui Abd-El-Krim la începutul secolului XX. Totuși, față de inamicul dinăuntru- adică propriul popor- armata spaniolă constituia o forță remarcabilă.
Pînă la Războiul Civil Fracisco Franco nu s-a făcut remarcat cu absolut nimic, exceptând bestiala reprimare a revoltelor din Asturii în 1934. Istoria menționează că ura împotriva republicanilor venea din faptul că Azana- ulterior președintele Republicii- i-a barat accesul într-o lojă masonică.
Șeful complotului a fost inițial generalul Sanjurjo. Totuși, în mod misterios Sanjuro suferă un accident de avion în 1936, prăbușindu-se în Portugalia. La fel de misterios moare colegul de rebeliune a lui Franco, generalul Mola.
"Franco a fost o mediocritate absolută" scria despre general unul din camarazii săi, generalul Queipo de Llano. "Această mediocritate l-a propulsat la putere într-o armată a cărui singur atu era disciplina".