Autobiografie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nicolae Diaconescu [Nicu al Popii]
2005-04-18 | |



10-11.01.2004.

M-am născut într-o vreme
Incertă
Într-un sat
Netrecut pe hartă !
Þara era ocupată de ruși,
Secetă cum nu se pomenise,
Mama epuizată
De chinurile facerii,
Iar râul Argeșel
Aproape secase !
Toate astea le-am aflat
Mai târziu ...
Prima mea amintire
Este o... poză
Tata, mama
Și la mijloc eu
Într-un costum cadrilat
Și-având pe cap
Bucle și cârlionți
Apoi m-am tuns zero
Și-am început școala...
Într-o zi tata
M-a luat cu el la o adunare
Într-o sală
Unde atârnau tablouri uriașe
Marx, Engels, Lenin, Stalin,
Moghioroș, Gheorghiu Dej
Și alții pe care nu-i țin minte!
În fața oamenilor din sat,
Care așezați pe bănci
Care pe scaune,
O masă cu mai mulți inși.
Alături de mine, în picioare,
Tata își trăgea ușor barba
Iar cineva din prezidiu
Tuna arătându-l cu degetul
Acest exploatator
V-a supt sângele ...
Ce s-a mai întâmplat atunci
Nu-mi amintesc
Doar că de Anul Nou
La o serbare cu Moș Gerilă
Am fost singurul copil
Care n-a primit biscuiți
Și bomboane
Mă chircisem în aceeiași sală
A Căminului Cultural
Fiindcă mi-era rușine să privesc oamenii
Socotind că sunt cel mai rău
Copil din lume
Apoi tata m-a luat
De mai multe ori
În niște călătorii
Al căror rost
Abia mai târziu l-am înțeles
Am urmat un liceu
Undeva în Ardeal
Să mi se piardă urma
Că sunt fiul tatei
Acolo m-am îndrăgostit
De Ilonca, o unguroaică blondă
De Carmen jumătate săsoaică
Și mai ales de ochii albaștri
Ai Feliciei
Mult prea naivă
Ca să nu spun ... prostuță ...
Ea mă iubea
Fiindcă eram bun
La matematică
De-atunci doar pe Carmen
Am întâlnit-o adesea ...
Cinci ani de studenție
Nu m-au ajutat să aflu
Tainele lumii
Derivatele, integralele, Laplacianul
Și formula Energiei
Nu îmi spuneau mare lucru !
M-am specializat
În științe tehnice
Printr-un doctorat
Inutil
Că tot nu știu
Rostul nostru
În această lume
Doar mama îmi spunea uneori
În propoziții banale
E atât de scurtă viața
Și cât trăim
Alergăm, alergăm
După tot felul de lucruri
Inutile
Îți mulțumesc că ai găsit
Timp
Să vii să mă vezi ...
Cuvintele acelea
Ard azi
Când ea nu mai e ...
Am :
O nevastă, o fiică
O soacră, două cumnate
Și mai mulți nepoți
Un câine de casă
Ursache îl cheamă
Și încă unul Pripas
Luptându-se și gelozindu-se
Cu celălalt
Pentru mângâierea mea,
Destul de rară
O pisică fără un ochi
Stivit de roata unei Dacii,
Se arcuiește și se freacă
De picioarele mele
Însoțindu-mă prin toată
Grădina
În cele din urmă
Convins de torsul ei
Fur bucata de carne
Din oala soacrei mele
Și i-o azvârl
Cât mai departe în curte
Mai am ceva albine
Și bucuria când le văd
Vălmășindu-se la urdiniș
Câțiva piersici plantați
Cu mâna mea
Și ceva vie
Prin care mă plimb, o sap, o leg
Și-i mângâi strugurii
Nu am ... măsele și
Smerenie,
Forța de a nu răspunde
Cu rău
Răului ce mi se face !
Și mai ales
Răbdare până la capăt
Și încredere că mă pot hrăni
Doar cu apă
Și lumină
Azi știu1!
Taina
O putem afla
Și prin muzica
Interpretată din inimă
Poate de aceea
Când fiica mea
Urcă pe scenă
Mă trezesc că-l însoțesc pe tata
În drumurile inițiatice
O aud pe mama spunându-mi
Să nu uiți
Când pornești la drum
Fă-ți semnul crucii
Sau îl văd pe Pripas
Zbughind ca o nălucă
Noaptea
Se oprește brusc,
Se întoarce
Și se aruncă
La pieptul meu
Fiincă i-am dat
Pentru scurtă vreme
Drumul din lanț!
Nu mai e nimeni din cei pomeniți
Mai sus....
Iar eu lăcrimez ușor
În timp ce lumea
Aplaudă furtunos
Muzica interpretată
Din inimă
De fiica mea ...



Maria Tirenescu




Știți cum este în vacanță. Fiecare dintre noi vrea să facă tot ceea ce n-a putut, din diferite motive, să facă în timpul anului școlar sau când sarcinile de serviciu nu permiteau vizite pe Internet. Acum, tot îndemnată de Maria Prochipiuc, am citit ceea ce am găsit pe poezie.ro scris de Nicolae Diaconescu.

Am descoperit un om atent la tot ce se întâmplă în jurul lui, atent la dramele omului de la țară, un om care știe să prețuiască sufletul omului. Am redescoperit faptul că un copil crescut la țară e sensibil la tot ce se întâmplă în jurul lui. Sper ca fragmentele care urmează vă vor determina să citiți în întregime povestirile lui Nicolae Diaconescu.

„ - Știu eu ce fac, cocoșii cântă a ploaie.
- Precis plouă, purceaua mea strângea paie azi dimineață, îi ține Oana isonul.”( Vițelul)

„ Primăvara adunam bureți de prun și lăptișor de prin păduri, vara pescuiam prin vâltorile râului Argeșel sau umblam pe coclauri după fragi și zmeură, iar toamna parcă nu mai avea sfârșit... Umpleam oale întregi cu alune, care ne ajungeau apoi un an întreg.

Dar cea mai mare bucurie a fost când am găsit un roi de albine prin pădurea fără de sfârșit a Mâzganei. Sta ghem pe o creangă și așa l-am dus câțiva kilometri, iar seara, acasă, toată lumea s-a strâns să-l vadă.” (Eu și Roșia Montană)

„Ce să fac?! Sunt un sentimental, plâng odată cu mama mea, care, după 90, a lăsat grădina de pe dealul Albuleștilor, pe care o primise în schimbul celei de la Voroveni și s-a întors la grădina ei de odinioară, dar a murit în lungile procese declanșate cu acest prilej, plâng o dată cu Anuța Nandriș care a stat 20 de ani în Siberia, deși bunătatea ei era a unei sfinte, plâng cu mama Fusa care numai la vederea unei rămurele de scoruș nu i-a mai trebuit nimic pe lumea asta, și plâng o dată cu neamul meu, că istoria nu i-a fost mult timp prielnică.”( Eu și Roșia Montană)

„Femeia a luat-o ca altădată de burtă, dar parcă n-avea nimic în mână. A dus-o în bucătărie, i-a descleștat fălcile, i-a scos limba și i-a turnat lapte dulce până s-a făcut baltă în jur. După câtva timp, Vărgata a deschis ochii și-a icnit venin. La ușa bucătăriei, Ciobănică da din coadă.
- O să scape mititica, a spus bunica după o lungă tăcere.” (Vărgata)



Marinescu Victor




"În basm, copilul nu se poate naște până când nu i sepromite bunul suprem al acestei lumi, tinerețea fără bătrănețe.... Prin tot felul de inițieri tânărul fiu de împărat dobîndește acest bun, urmînd a respecta o interdicție. Când fără voie aceasta a fost încălcată, tânărul este cuprins de un dor atât de mistuitor de părinți, de locurile unde s-a născut, încât nimic nu-l mai oprește din drumul de întoarcere,deși știa că acolo îl așteaptă doar Moartea." (de Nicu al popii)

Cand iti scriu aceste randuri, constat ca nu suntem intr-un basm sau poate ca din intamplare l-ai rasfoit, iar eu m-am rostogolit intr-o chichineață ce nu-I palat. Si uite asa m-ai impins in pacat si n-am respectat interdictia. Bat-o vina! Greu e drumul de intoarcere cand ziua-i atat de lunga, chiar si fara batraneti. Ma tot gandesc unde ma intorci? Pana una alta mi-e somn si uite ca-mi tii patul departe. Un lucru e sigur. M-ai rasfoit ca sa nu adorm. Ma-ntorci din somn si tu petreci. Ce-ti pasa! tu mergi inainte. Doar ziua de maine ti-o spune! Si ti-o spun si eu nea Nicule: La multi ani si tinerete! Bucuros c-am fost primit sa-ti scriu.

p.s.: dupa ce petreci, sa dormi si pentru mine, ca doar am avut ganduri bune. Si iar La Multi ani! Asta ca sa dorm mai bine. SANATATE MULTA!



Maria




Sus, pe stâncă, la vreo cincizeci de metri înălțime, și-a săpat călugărul Ambrozie chilia. Ca să ajungi la el e o adevărată aventură. Mai întâi urci o scăriță împletită din funie groasă, iar apoi treci pe o punte de lemn suspendată între două stânci. Când scărița e ridicată, chilia devine inaccesibilă oamenilor și animalelor sălbatice. Doar pasărea în zbor mai pătrunde acolo. În cele două cămăruțe, în firide și rafturi săpate în piatră, stau teancuri de cărți religioase. ***

Ajung după o călătorie lungă acolo unde sufletul meu simte odihna, acolo unde cerul se aștene pe lavița sărăcăcioasă a călugărului Ambrozie. Ușa e deschisă mereu. Călugărul privește undeva dincolo de pereții chiliei, se pare că nici nu a auzit zgomotul pșilor mei obosiți, fără să întoarcă privirea îmi zice:
- Bine ai venit! Tresar și uit pentru ce am făcut atâta drum, uit că atunci când am plecat durerea îmi cuprinsese și oasele, mă simțeam alt om.
- Ei, vezi doar cât ai urcat până aici și doctorul nevăzut ți-a curmat orice durere!
Mă întrebam: de unde știe el de durerea mea, de chinurile mele, de…

Am intrat în librărie și am cerut cartea, mai ales că autoarea fusese eroina unui scandal soldat cu un proces răsunător. Nu citisem nimic de ea, deși, despre dumneaei găseam mai mereu articole prin revistele literare.
Ba mai mult, un cunoscut de-al meu, inginer electronist, cu numai câteva zile în urmă, venise pe la mine să-i dau un curriculum vitae pentru a figura și eu în volumul personalităților argeșene. Argumentul suprem pentru a mă convinge, având în vedere că nu mă consideram demn de a apare într-un asemenea dicționar, a fost faptul că respectiva doamnă, o celebritate pe plan național, binevoise să-i dea acest C.V.

Și eu citesc și recitesc ,,Micul Prinț'',fiindcă o consider un manual al iubirii, valabil pentru toate vârstele.Al iubirii ca totalitate...
Cât despre cartea cu pricina, nu mă mir.E greu astazi să fii sigur ca te va mulțumi o carte nouă, cu toată critica elogioasă care i se face.Cu mai multă încredere cumpăr o conservă, decât o carte :(.E o realitate tristă!
Astăzi e tot mai ușor să publici, fiindcă nu valoarea cărții e cheia spre tipar, ci banii cu care poți plăti publicarea.
Elena Albu

Din cap până în picioare și din tălpi până în creștet, nimic n-am întreg! De data asta cel mai tare mă supără o roșeață în pulpa piciorului drept, cam cât un ban de mare. Când roșeața a ajuns la încheietura genunchiului, mama mă jelea ca pe mort. La insistențele ei am mers la Policlinică, la un consult. Apoi la o doctoriță de notorietate pe care o cunoștea fratele meu. Și în cele din urmă la dispensarul întreprinderii, pentru a primi o recomandare la spitalul Fundeni.
- Tinere, mi-a zis doctorul de acolo, concedii medicale nu mai dau. Te sfătuiesc să porți ghete ortopedice sau și mai bine, umblă desculț, dimineața, prin iarba cu rouă. Boala dumitale e complicată ... ai și platfus! Problema e în altă parte, aici, și doctorul mi-a încercuit cu vârful pixului pata din pulpă. Mai stăm de vorbă. Îți dau o rețetă .... Va trebui să te internezi, e nevoie de operație!

Textul acesta este purtător de mesaj, un mesaj profound omenesc, personajul principal fiind autorul Nicolae Diaconescu. Momentele se desfășoară narativ și organizat, chiar și surprizele destinului sunt bine dozate în scriere pentru a incita cititorul să nu lase textul de citit până la capăt. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că Nicolae este un bun observator al detaliului caracteristic pentru o anume tipologie si atmosfera.

Scrierile sale sunt reale, dar autorul pe ici pe colo înfrumusețează scrierea cu descrieri și mai ales cu relatări atât de obișnuite, dar le spuse cu un farmec deosebit. Autorul variaza relatarea între umor ușor, pitoresc, straniu si miraculos, lasând deschisă posibilitatea de interpretare a cititorului.






Toată agitația din presă a durat vreo două săptămâni. Într-una din zile,Bertha și-a turnat o ceașcă de cafea și după ce a sorbit-o îndelung fumând în acest timp două țigări , a privit urmele de zaț din fundul ceștii.Așa l-a văzut din nou pe acel om și suferința lui cumplită.
Bertha a împins mai mult mecanic tot ce era pe masă și după atâta timp a luat o hotărâre. De mâine am să-i plătesc liturghie că poate o să-i ierte Dumnezeu din păcate și cât oi trăi am să-i aprind în fiecare dumninică o lumânare.Ar fi putut sa fie altfel

O scriere excepțională, fascinantă chiar prin atmosfera și frumusețea construcției. Autorul reconstituie cu migală de bijutier întâmplările și destinul tragic care a avut loc. Sub amprenta acestor texte descopăr un om deosebit, un om care nu trece pe lângă lucruri fără să le dea importanța cuvenită. Chiar dincolo de banalitatea faptului divers, Nicolae reușește răsfrângerea unei dimensiuni reale și înțelesuri care altora le scapă.

Vă rog să aveți răbdare să-mi citiți scrisoarea până la capăt, în dorința de a ... confirma starea în care mă aflam, ascultând actrița cu ocazia lansării ultimului dumneavoastră volum. Vă spun drept, nu știu cum mi-a apărut în minte ! Simțeam o adevărată plăcere, chiar voluptate, imaginându-mi desfolierea, sau dacă vreți, desghiocarea Ei. Aș dori să nu vă faceți împresii greșite despre mine ... Ce gustă lumea rafinată

Miezul scrierilor lui Nicolae au bătaie lungă, ele se întemeiază pe realități, idei, dar abordate dintr-un anumit unghi, abordarea raportului dintre obiect și subiect, care au asupra cittorului un mare impact.

Cum s-a întâmplat că într-o vară am răcit taman pe la Sfântul Ilie, nu știu. N-am luat în seamă nasul care îmi smorcăia tot timpul, durerea din gât, nădușeala de udam tot așternutul în timpul nopții. Boala atâta m-a supt că m-a pus la pat de nu puteam să mai mișc.
Tata a plătit bani grei și-ntr-o seară, pe o ploaie care nu se termina, a intrat în casă cu un doctor șiruind de apă. M-a întors pe-o parte, pe alta, m-a ascultat cu urechea la piept și-a zis că a sosit prea târziu și altceva decât să-mi facă popa o slujbă să-mi primească sufletul mai repede în rai, nu mai e nimic de făcut. Mama a început să țipe, tata l-a urcat pe om în căruță și l-a dus, tot pe ploaie, la gară. Mama nu s-a lăsat. Deși nu se avea bine cu Jianca, a mers la ea, i-a luat mâinile într-ale sale, le-a udat cu lacrimi multe și până la urmă a înduplecat-o. Jianca


totul are un preț

Cel puțin asta ne spune Jianca ta. Când îți dorești mult un lucru, se pare că ești dispus a plăti oricât. Și totuși...parcă prea mare prețul plătit pentru a fi dezlegat de o dragoste.
Deși m-ai trimis la un alt text, eu am început cu titlul care m-a atras mai mult. Și nu-mi pare rău, am găsit un text bun, străbătut de fiorul unei povestiri ușor fantastice. Plăcut...Voi mai citi și alte proze ale tale.
Dănilă Florentina-Loredana

Peste două ore am trecut în control. Maria încărca noroiul de la rigolă în tomberon.
- De ce să mă dați disponibilă tovarășe inginer, am spus eu că nu fac ?! ... doar când plouă vă rugam să-mi trimiteți ajutor ...
- Pe cine Mario, că Măndița zice că nici ea nu mai poate, mai are un an până la pensie și-are destulă treabă pe interiorul clădirii.
Rău am făcut că nu i-am dat ajutor Mariei. Tovarășa cu carnețelul a apărut iar.
- Cum vă numiți dumneavoastră ? La ce intreprindere lucrați ? De câți ani sunteți pe funcție ? Cinci mii de lei amendă ! Și-acum scoateți toată lumea cu dumneavoastră în frunte să-nprăștiați apa din băltoace. Să păstrăm curățenia orașului




Cuvântul folosit uneori aspru, alteori ironic, și din când în când mai blând dă scrierii lui Nicolae frumusețe, toate acestea pot fi cel mai bine descrise, de cel care cunoaște anumite aspecte ale vieții. Claritatea conceptuală este realizată prin intermediul unor date și informații despre realitățile zilnice. Nicolae are puterea concentrării textului, tocmai pentru a nu plictisi cititorul, toate acestea sunt exemplificate prin eforturile de a da scrierii un contur cât mai précis.


Să nu vă închipuiți că sunt o fire sentimentală ! Sau poate tocmai asta e problema, sunt.
Eram în anul doi la facultate, când mama, țărancă din Mușcel, mi-a făcut cadou de Sfântul Nicolae o bască. Venea ca turnată pe capul meu, deși mie nu mi se potrivește nimic.
Avea o întăritură circulară, rezistentă, elastică și un paratrăsnet semeț, ca mine.
Basca a fost ultimul cadou pe care mi l-a făcut mama și de atunci o purtam mereu. Iarna o îndesam bine pe cap până îmi acoperea urechile să-mi țină cald. Primăvara și toamna o purtam în loc de umbrelă pe timp de ploaie și vânt. Vara în vacanță și mai târziu în concedii, o purtam la sapa porumbului sau la coasă pentru a nu face insolație. Basca

Pentru o clipă am avut impresia că citesc de undeva din amintirile lui Creangă, proza lui Nicolae e atât de deschisă spre cititor, încât ai impresia parcurgând rândurile că de fapt toate acestea ți s-au întâmplat și ție.


**** Cine a inventat avionul




articol important - marlena braester



**** Ce ar mai fi de spus

...recunosc...textul acesta l-am listat acum aproape 2 luni si l-am citit pe infundate,nebagata in seama,in prima mea seara la Eliad.Si acum imi stirneste zimbete.De ce?Pentru ca mi-am jurat sa nu ajung niciodata in situatia personajului feminin.
Altminteri,adevarat...:)
Elia Ghinescu


O bătaie în poartă, monotonă, m-a scos din fire.
- Cine-i acolo?... Nu răspunzi?!... Așteaptă, suntem ocupați acum.
Mama ține un săcotei de cânepă, iar eu cu două scânduri îl strâng cât pot între ele. Ceara fierbinte se prelinge pe lemnele lucioase, pe pânza zgrunțuroasă și apoi cu un țârâit subțire într-un tuci cu apă. Prin ușa deschisă de la bucătărie, o lumină slabă ne proiectează umbrele pe un gard înalt. Mama trage un scaun și se așează pe el. Într-o sâmbătă noaptea

Da, Nicolae, dupa ce-am citit textul asta am avut nevoie de pauza. Adica l-am citit ieri si iti scriu abia astazi:)
Aveam parul zburlit rau de tot!
Foarte bun! Mi-am adus amintele toate spaimele de cand eram mica si bunica imi spunea sa nu raspund daca ma aud chemata in miezul noptii...
Amestecul de real si ireal foarte bine dozat, tonul firesc cu care depeni cu maica-mare, duiosia care razbate:"Te aștept maică mare, sunt doar supărat că nu se potolește ciuica, o auzi?" amestecandu-se cu tensiunea ghearei ce strange rau prevestitor... finalul...
Iar vin si zic, sunt texte foarte bune, care din pacate nu sunt puse in evidenta.
Mai vin, Nicolae, dar mai incet sa pot citi cu atentie, pierderea ar fi numai a mea!
Ina Simona Cirlan


**** Tabloul

analiza profesionista...

Pentru inceput as vrea sa spun ca o analiza aprofundata a unui text, daca e facuta cum trebuie si de cine trebuie, cred ca ajunge la dimensiuni mai mari decat cele ale textului analizat. :) Asta e o forma subtila de a ma scuza daca a luat-o in araturi pe ici pe colo. In ceea ce voi spune in continuare, ma bazez pe cele invatate la liceu si prinse de pe site : deci, nu sunt deloc o profesionista. :)

Citind textul am observat ca e un mixaj de curente, e bine, e rau ? N-as putea sa spun, pentru ca textul curge destul de natural si e credibil. Cat despre analiza psihologica, personajele principale, Andra si Petru, sunt create cu multa minutiozitate. Va suspectez pe dumneavoastra in persoana pictorului, cred ca si Andra a existat, dar poate ca intamplarea nu s-a desfasurat tocmai asa, iar aici vin licentele multe, inventivitatea, intuitia, analiza. Sa revin la curentele:

Romantism prin tema : pictorul ca geniu, artist, izolat de lume prin imposibilitatea de a fi inteles, si care in final iese din gaoace ca sa lupte el contra intregii lumi

Clasicism prin incadrarea personajelor in anumite tipologii : aici intra toate celelalte personaje, in afara de cele principale : Simina, Radu, Valentin, care sunt schitate printr-o idee existentiala de care nu se pot desprinde ( ex: Radu - sotul gelos, inferior care nu-si poate depasi conditia)

Realism prin amplasarea textului intr-un cadru realistic, cel al tabloului, tema tabloului, ideea expozitiei si a concursului, dar mai ales ! prin complexitatea personajelor principale. (Combinatia asta de realism-clasicism ma duce la Calinescu - Enigma Otiliei, unde Felix, Otilia si Pascalopol se desprind de restul personajelor de factura clasica prin complexitate, ma rog, ma duc prea departe :)))

Probabil nu v-ati gandit ce curente o sa aveti in ce ati scris, ati luat un pix si-ati scris. :) Pe acelasi schelet ma duc si spre analiza psihologica : poate pentru ca e greu sa construiesti, fara o sursa, un personaj complex, Radu, Simina si Valentin au cazut in sabloanele personajelor tipice, sau poate asa le-ati dorit. Pictorul si Andra sunt bine inchegati, mai ales trairile pictorului sunt foarte realistice si adanci, si (cum ziceam mai sus) cred ca sunt traite de dumneavoastra.

In prima parte a textului cred ca ati vrut sa cumulati aceste sentimente care poate le-ati avut dispersat, in timp, si textul iese nitel sacadat la citire si trasmite mult sentiment cu fiecare propozitie. De obicei asa se intampla cu un text prea analizat de autor "tai un pic de aici, un pic de acolo" iar pentru cititor e ca si cum i-ai fura 'si'-urile din vocabular. Mi-a placut mult : "Doamne, indoiala asta ma distruge!" si ideea de cautare a adevarului prin teoretizare sau intuitie. Prin astfel de idei textul e mai mult decat o poveste dragoste, are mai multe mesaje. Pentru cine le intelege.:)

In rest, dialogul se leaga foarte bine, aici se vede analiza minutioasa, nu atat a fiecarui caracter in parte, cat a imbinarii lor prin interactiune, dialog. Si-as vrea sa ma felicit, v-a iesit foarte bine. Un singur aspect care mie mi s-a parut prea putin sustinut pentru a fi credibil : plecarea lui Radu. Poate se supraliciteaza ideea de incredere in sotie.

Cam atat. Sper ca e satisfacator si n-am derapat, daca da, sa-mi spune-ti, va rog. :)
Sonea Roxana

Răsfoiam o carte la anticariatul de la Universitate când un tânăr cu o barbă de călugăr, mi-a atras atenția. Parcă voia să citească și nu vedea literele. ... În cele din urmă, a pus volumul pe raft cu un oftat. Am tras cu coada ochiului și am citit : Serghei Esenin „Ceaslovul satelor”. Și mie îmi place Esenin ... am intrat în vorbă ... Probabil vă interesează o anume poezie, am remarcat că n-ați întors paginile! M-a privit preț de câteva secunde până s-a hotărât să vorbească. Născut în Ferentari

Ti-am citit cu placere textele, ideile ies ca iepurii din joben si nu intelegi de prima oara la ce se refera. Cursiv, foarte cursiv stilul tau. In general imi plac satirele si comicul situatiilor cotidiene, iar fraza ta Cum sunt înclinat să cunosc dramele oamenilor pentru a înțelege cauzele, eventual să și le ofer un sfat dacă sunt în stare ... mi-a atras atentia. Si eu urmaresc acelasi lucru.

Felicitari pentru proza ta scurta si iti urez succes in volumul de proza scurta pe care o sa-l editezi.
Vlad Catalin


Vă aduc spre lectură și acest frumos poem descoperit în pagina lui Nicolae, aveam impresia că scrie doar proză, dar după cum se vede autorul nostru are înclinații și spre versuri.

Împăratul gîndacilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nicolae Diaconescu [Nicu al Popii]
2005-05-09 | |


Împăratul gândacilor

Într-o zi friguroasă de iarnă
M-am întors mai devreme acasă
Mă descălțam când în hol la intrare
Am surprins un gândac ... era uriaș.
A rămas pironit pe perete
Antenele doar își rotea
Mii de draci mi-a scăpat
Doar am plătit deratizarea!.
Să te sleiesc de pereți? Nu se cade!
Ești prea scârbos
Am să mă folosesc de un intermediar
Dar n-aveam nimic la –ndemână
Pe-acolo pe jos
Doar un grătar de la Zil
Ce-l lăsasem
Pe loc repaus să stea
Îl ridic așadar
Și mă gândeam cum e mai bine să fac
Să-i dau în cap, poate nu-l nimeresc
Să-l iau cu binișorul și doar coloana să i-o îndoi..
Dar deodată
Un firicel de glas mă infioară
Nu mă omorî frate! Eu sunt un rege gândac.
Ia te uită, mi-am zis
După ce mi-am numărat bătăile inimii
Și m-am uitat în oglindă
Să văd, mai am culoare?
Cineva își bate joc de mine
Bine am nimerit-o
Și-am început să caut microfonul
Pe sub covor, în dulap, dormitor, telefon
chiuvetă, televizor
Totul am demontat..
Obosit, m-am recules
Asta e, am visat
Dar când privesc în hol
Scârbosul de gândac
Era tot acolo
Este o nouă realitate de care trebuie să țin seama
Mi-am zis și-am oftat..
Bine frate, ce vrei, spune odat
Stăpâne, mi-ai salvat viața, cere-mi ce vrei
Așa va să zică, un, doi, trei
Din ochii mei să piei
Și dacă ai putere, precum te lauzi, fie
Nu-ți cer prea multe
Adună-mi toți gândacii
Din bucătărie, din apartament
Din cele vecine
De pe scară
din bloc și celelalte
din cartier, din tot orașul
Din vasta-ți împărăție!
Și cum am zis, pe dată a dispărut
Ce chestie nostimă zâmbeam satisfăcut
Trecuse de atunci mai mult de două zile
În cea de a treia
Cam pe la miezul nopții
Aud o sonerie
Din cea modernă, cu bim-bang
Cine să fie ? îmi spun somnoros
Și privesc prin vizor
Nimeni!
Copiii, iar se joacă, cine mai știe?
Și-am deschis..
Să trăiți
A luat pozitia de drepți
Gandacul musculos
Misiunea specială a fost îndeplinită
Pe scări, aliniați
Gândacii negri, galbeni, roșii sau mai albi
Tăcuți în noapte, așteptau
M-am retras îngrozit
Am închis ușa, am proptit cuierul în ea
Un fotoliu și masa.
Și iarăși am privit pe geam la bucătărie
În balcon, în dormitor, pretutindeni ...
Gîndacii așteptau...
Fie, am spus din nou
Și ușa am deschis
Vă mulțumesc. Vă mulțumesc nespus
Credeam că e doar utopie și am greșit
De fapt sunt și eu tot gândac
Dar unul mult mai mare și-nvățat
Cum vă cunosc dorința, am acceptat
Să fiu al vostru tată
Și împărat !


Textul a fost scris cu ani în urmă. Rog eventualii cititori să scuze unele inadvertențe cum ar fi de exemplu cele privitoare la transportul în comun, care, în prezent, este civilizat, punctual, ieftin... silențios și nepoluant. Micile noastre economii


"Nu-mi pomeni de mâncare câ-mi țiuie urechile...":)))

Ei, Doamne! N-am mai ras de mult cu atata pofta. Daca in prima parte mi-ai mai lasat loc sa ma "odihnesc" de la pregatirea pentru nunta incolo am ramas fara aer!
Pune, Nicolae o poza sa vedem de ai prins culoare in obraji:)
Buuun!
Ina Simona Cirlan


****

Mă opresc dragi prieteni pentru ziua de azi, zic că-mi ajunge și apoi dragă Nică să nu te superi că m-am oprit așa brusc, dar așa e feliul meu, mai las și pe cititori să spună ce eu din anumite motive nu am spus. Eu doar încerc să punctez anumite lucruri care mi se par mie esențiale unei scrieri, și apoi la tine mi-ar trebui zile în șir, proza ta merită citită din scoarță în scoarță ( mă gândesc că poate în curând se vor așeza toate într-o carte).

Desigur că stilul tău este foarte bine definit, obiectiv, și izbutești foarte bine în ceea ce îți propui, abordând modalități literare interesante care pot fi supuse unei exigențe literare.



Scrisoare întârziată

de Lory Cristea