poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-16 | | Dincolo de visele nocturne, coșmaruri sau aberații numai bune pentru a ghici în ele orice, dincolo de visele diurn-ambițioase de grandoare și mărire, dincolo de reverie și contemplație, pentru om există totdeauna vise ce ar trebui împlinite: doruri, aspirații, năzuințe, poate planuri și proiecte. Visul este pentru orice individ care se respectă proiectul unui sine mai bun. Prin intermediul lui, cît mai putem visa, aflăm că nu sîntem doar ce ceea ce deja sîntem, ci ceea ce visăm să fim și ne străduim să devenim. Mai ales asta. Un exces de toleranță din partea celorlalți – găselniță populistă a democrației - ne face însă să ne lăsăm pe tînjală: dacă se poate și așa și toată lumea ne admite și ne respectă așa cum sîntem, la ce să ne mai străduim să ne împlinim visul? Părerile și atitudinile noastre - egale în stupiditatea lor cu ale tuturor, asigurînd varietatea fără seamăn a prostiei în grădina Domnului -, ființa noastră așa cum este deja – orgolioasă, superficială și suficientă - primesc constant nu doar încuviințarea, ci coronițele gloriolei unanime, premiile de consolare echitabil distribuite oricui. Avînd pe deasupra și șansa mediatică de a fi odată și odată celebri timp de un sfert de ceas, de ce am mai umbla după cai verzi pe pereți? Sîntem minunați așa cum ne-am născut, sîntem nativi, spontani și orice încercare de a ne schimba nu va reuși decît să altereze această diferență prețioasă, acreditată drept prestigioasă, care este unicitatea noastră inalienabila. Visele ni s-au împlinit cînd ne-am ivit pe-această bravă lume, iar toleranța ne asigură că nu trebuie să mai facem nimic altceva decît să fim cu tot tupeul, fără nici o rușine. Și ca să nu mă simt singur am să dau cuvîntul lui Dinescu. El pare să fi mirosit ceva putred și rău mirositor în lumea asta care se izmenește live, într-un show voios, non-stop: "Și iată că tot așteptînd să se-mpută gloria Golului lașitatea noastră a congelat-o defintiv: măturătorul se visează măturător onorabilul se visează onorabil limbricul limbric" Cînd mijloacele devin scop, democrația se preschimbă lesne, după cum se pare, în casă de toleranță.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate