poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-15 | |
Niculina Oprea
Aproape negru Ed.Muzeul Litaraturii Române, București, 2004. Tilu plachetei de poezii sosit pe meleagurile mele, semnul de Dincolo , semne din ce în ce mai rare, mă duc cu gândul , aproape imediat la "câmpul negru" al poetului Nichita Danilov. "Aproape negru", sunt literele care devin ilizibile întorcându-se să te pună pe gânduri, chiar mai târziu decât cuvântul: "De mi-ar arde odată brațele astea de gumă", scrie poeta în "dansul" scrisului, pe care nu și-l dorește uneori, chiar dacă:"poezia va salva lumea"! Generația mea, generația optzecistă, total diferită ca stil de poezia diasporei, fiecare atrăgând în poem, intelectul noianelor de imagini de pe tarâmuri diferite, Niculina operează mult, (Al.Cistelecan) "cu simbioza dintre senzual și abstracție",oglinzi nedeformate: "pe gura trandafirie îi înflorea zâmbetul aleargă o femeie la alta îți dăruia trupul pentru zidire în trupul mereu născătoare limba lui-neștiut bisturiu a îndepărtat cuvintele de dragoste plămânii i s-au umplut de oxigenul altei lumi oglinzile cu o mie de fețe (-) La al patrulea volum, Niculina caută minunea scrisului, precum o comoară ascunsă, filtrând pînă la epuizare, versul încrustat parcă, pe oglinzile unei sanctuar neimporvizat al poemului. Angoasa iese la iveală, nerăstălmăcită: Flautul a spulberat înstrăinarea" Tu te-ai născut pentru mine Eu am orbit privindu-te" Un alt poem excelent, cum ar fi cel de la pag 69, care mă aduce cu gândul la "locurile sfinte" de la Ierusalim mă aruncă-n golgota lucrurilor: "de atâtea oglinzi nu știm care suntem cei reali (...) "el ne-a fost dăruit în locul cununii cu spini" Poezia Niculinei Oprea e un balsam poetic construit cu finețe și durere, pod al neresemnării și speranței. O resimt acumulându-i versul, atât de profund. "eu am învățat să pierd de la început", e mesajul atât de aproape de negru, dar totuși nu! Bianca Marcovici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate