Nelinistea celui ce cauta raspunsuri la intrebari esoterice se transforma in multumire cand atinge un punct din infinitul ce ascunde Adevarul.
Pasarea fiintei isi face cuib pe muntele cel mai inalt al spiritului.Un spirit nelinistit ,incarcat cu eoni divini, imbibat cu durere, care cauta,cerceteaza,sondeaza in jurul gnozelor , este creator de capodopere.
Incheieturile versului dor in asteptarea inspiratiei supreme purificata in focul rascrucilor ,punct de intalnire al deciziilor capitale.
Nelinistea provine dintr-o framantare a gandurilor ca o mare agitata exprimandu-si nervozitatea in talazuri, iar framantarea noastra este ca o nava mica plutind in deriva in voia valurilor.
Oamenii nelinistiti au ca dusman repaosul si inertia, iar din nelinistea lor cresc actiunile in care-si consuma surplusul de energie, miscarea fiind panaceul lor.
Nervozitatea are drept cauza o neliniste refulata neconsumata, cu prisosul energiei exacerband instinctele.
Nici nu stiu cum e mai bine, sa fiu un om linistit si sa-mi traiesc viata in letargie si comoditate, sau sa fiu un om nelinistit si in fervoarea trairilor sa topesc durerea prin actiunea benefica a poeziei asupra mea.
Dupa ce nelinistea devine o stare normala a fiintei, linistea in care cadem uneori ni se pare ca o pace a mortii, incremenire a timpului in gandul 0.
Dar aceasta stare dureaza foarte putin si nelinistea se infiltreaza in noi ca o stare de intensitate a simturilor, iar agitatia launtrica ne cheama la lupta cu noi insine, cu lumea si cu aparentele (lupta in gol, cu nimeni).
In cazul unui spirit specializat in poezie, cuvintele trebuie sa contina o multitudine de sensuri si simboluri.