Sunt momente în viață când îți este atât de dor de cineva încât ai vrea să îl scoți din vise pentru a-l îmbrățișa... Iubirea, iubirea adevărată pornește de la un punct, de la cineva, dar trebuie putere pentru a forma o linie cu două puncte principale... Este atât de greu să iubești... este atât de greu să continui drumul singur, fără țintă și speranță. Este atât de frumos să auzi „te iubesc”, când îți este greu să mergi mai departe... pur și simplu te-ai opri și ai privi punctul luminat din față și ai avea putere să alergi, să treci pe lângă orice și pe lângă oricine. Să te gândești la o singură persoană și să simți că e totul pe lumea asta e minunat, e minunat să simți lucrul acela atât de special la cel pe care îl iubești... Când ții la cineva atât de mult poți spune că ești deja pe jumătate fericit, căci este atât de special să simți că nu mai ai nevoie de nimic în afară de prezența persoanei iubite. Se spune că ura și iubirea sunt două sentimente la fel de importante și la fel de puternice... și că le desparte un singur pas... ura o știm cu toții, dar iubirea e ca un fel de trecere într-o altă etapă a vieții psihice, căci iubirea, iubirea adevărată poate fi simțită doar cu inima... acum aș vrea să închid ochii, să-i deschid și să fie lângă mine, să îl scot din vis... dar nici să visez nu mai pot, căci am epuizat toate visele și imaginile.