prin gura [deși mai potrivit pare regionalismul folosit acum chiar și pe afară nu doar pe toate picioarele de plai autohtone cu sens de acțiune] raiului al cărei indicativ s-a transformat aproximativ recent din rom în rou nu se lucrează.. nu se gândește.. nu se nici speră pe alocuri.. nu se nici votează cum cred eu c-ar fi bine, dar despre asta altădată și poate altundeva [nu mă pot abține: dacă ați afla că unul dintre candidații la președinție scria într-o bucată din tinerețea sa deseori pierdută tot felul de bazaconii și le semna iQ666 l-ați mai lua în calcul?].. nu se citește.. nu se zâmbește [cu niscaiva excepții, majoritatea clișeizate].. nu se învață.. nu se trăiește.. nu se respectă nici măcar legile.. nu se iau măsuri.. apa nu se folosește nici la băut, d'apoi la chestia aia unde e nevoie și de săpun, nu doar în rare cazuri.. nu se bat nevestele și copiii.. nu des.. nu se acceptă valorile reale.. nici cele complexe.. nu se iese în pensie deși ar fi cazul [vreți și exemple sau le dibuiți singuri-singuroi?].. nu se joacă cinstit [cred că nici la horă].. nu se privește'n sus, nici înspre vest.. de luat aminte ce să mai pomenesc? nu se păstrează ordinea sau curățenia.. nu v-am plictisit? poate credeți c-ar urma o listă cu ce se.. dar sunt destule care se încât simpla lor înșiruire să-și poată aroga titlul de listă?.. dacă frate'meu s-ar crede marilyn manson i-aș cumpăra o bufniță de-aș ști de unde.. în românia se scrie.. chiar dacă nu se citește, chiar dacă nu se vând cărțile, chiar dacă nu se prea poate trăi din scris.. românii scriu și deseori ies la interval cu operele lor nu rar agramate.. edituri există în mai toate orașele, ca să nu mai vorbim de sate, dintre care unele au ajuns centre universitare.. oamenii scriu nimicuri și se publică, pe ei înșiși sau între ei într-o veselie în draci pe bandă rulantă.. sau invers? grav e că unele cărți chiar interesante ajung să apară prin cine știe ce târg obscur și-n tiraje discrete, iar nulitățile celor care ne inundă oricum ecranele și ziarele adună praf prin marile librării.. editurile cer bani autorilor ca să le publice volumele, așa că-și împopoțonează cv'urile cei care-și permit, iar texte care poate aduc ceva nou sau măcar ating nivelul de la care se poate vorbi de literatură rămân la sertar, sau în folder, vorba unui mare poet contemporan, doar pentru că autorii lor preferă să-și investească banii [dacă îi au] în cărți ale altora.. parcă niciodată nu s-au scris pe la noi atât de multe texte cu pretenții poetice care să ajungă prin diverse mijloace spre aproape inexistentul public de poezie.. o fi de vină doar internetul pentru impresia pe care v-am împărtășit-o?.. în sfârșit am ajuns la internet.. aici oricine poate să scrie orice, iar cine e interesat poate ajunge să citească aproape tot ce vrea.. românii scriu și-și pun creațiile prin tot felul de locuri, de la pagini personale la site-uri specializate pe adunarea de texte, de la bloguri și forumuri la pagini dedicate unor subiecte ca literatura, satira, societatea românească contemporană, jurnalismul,... intelectuali de periferie adună materiale de ici-colo și se proclamă autori, universitarii își publică notițele de curs și-și obligă studenții să le cumpere, iar palmaresul lor se-grașă, unii traduc cărți din alte limbi și se trec pe ei ca autori.. n-a fost o paranteză, doar citate din realitatea postmioritică în care ne scărmănăm cu speranțe de mai bine existențele.. și eu scriu, deși nu m-am pregătit niciodată pentru asta.. ce-ați vrea să scriu? eu nu-s literat, doar critic din ce nu-mi place.. ăsta fuse dumneamea.. e literatura în ce scrii, zace pe acolo, supurândă, chiar dacă nu o recunoști.. mi-au zis ei.. și așa am ajuns la EgoPHobia.. sunt și eu un român care scrie și-i critică pe ceilalți care o fac?.. nu toți cei care scriu ar face mai bine să-și ocupe vremea cu altceva.. printre megabiți de maculatură virtuală sunt și destule texte care merită timpul și efortul.. dau ca exemple doar jurnalul răului și e-volution.ro.. nu e deloc grav sau negativ că se scrie mult prin poporul nostru.. eu mă chiar bucur.. mai grav e că nu se citește, nu o dată am auzit răspunsuri de genul "am văzut filmul" la-ntrebări ca "ai citit cartea ...?".. nu toți scriu din vocație sau din talent.. se scrie și de jale, de dor, de alean, de voie bună, de noapte, de zi, de foame, de sete, de fantezie, chiar și d'aia.. despre rolul "descărcător" [downloadator - pentru inițiați] al scrisului s-a mai dezbătut, ca să nu scriu scris.. ar fi interesant un experiment în timp, câți dintre cei a căror vârstă se scrie cu cifră și-și omoară timpul și dușmanii virtuali într-un oarecare internet-cafe de cartier vor ajunge peste ani posesori de blog, postatori de texte pe site-uri publice și, de ce nu?, ziariști, chiar dacă nu știu și nici nu vor afla pe parcurs după ce reguli se pun virgulele.. românii scriu și datorită unora ajung și alții să o facă.. nu-ți place cum sau ce scrie cineva și-l critici, iar un răspuns de genul "scrie tu mai bine dacă ești în stare" te trimite la împroșcat foaia sau monitorul cu ceva din tine.. începe să-ți placă și nici nu-ți dai seama când te-a prins dimineața scriind.. sau de ce vrei s-o faci iar mâine.. iar când nu știi ce să mai abordezi, scrii despre cum scrii, despre cum scrii că scrii sau despre ce vezi, noaptea are mister, ziua lumină, răsăritul speranță, apusul farmec [noroc c-a trecut inchiziția, altfel aici trebuia să mă cenzurez], soarele e galben, luna depinde.. nu sună deloc prea științifico-fantastico-imaginar ultimele mele fraze.. scrieți, dar întâi citiți-vă singuri, apoi dați mai departe.. măcar greșelile de ortografie să sucombe.. eu citesc, la fel de pierdut în acum cum mă știți deja!