|
Biografie GROZA IOAN DAN
Dan Ioan Groza, un pelerin pe “Drumul pașilor neopriți”
Dan Ioan Groza este un tânăr poet originar din Vințu de Jos, județul Alba, un poet care își asumă trăirile poetice și religioase într-un mod autentic, tradițional, aș putea spune. El crede cu tărie în melodia versului, în iubire, viață, naștere, mântuire. Vorbește despre ceea ce simte, descrie realist viața într-o cronologie a sufletului său, iubirea de neam și de glie răzbate și emoționează cititorul. Iubirea copilului pentru vatra strămoșească a satului așezat cuminte, liniștit, undeva în Ardeal, pe malul Mureșului cu unde blânde, inspirând poeții, pictorii, dar și pe creatorii populari; așa s-au născut multe doine, din preaplinul unor suflete sensibile la frumos, la autentic. Un asemenea creator este și poetul Dan Ioan Groza, un tânăr entuziast, generos, extravertit, autentic prin toți porii săi. Poezia lui este curată, așezată, nu epatează, nu intrigă și nu scandalizează, nu caută să fie „cool”, este realistă și firească, așa cum sunt rugăciunile vechi ale oamenilor din popor, rugăciuni curate ce ating inima omului și ajung la inima Domnului.
Unele poezii au tonuri elegiace, nuanțe filosofice, poetul se confruntă cu probleme majore existențiale: nașterea și moartea, timpul ireversibil, iubirea și ura, păcatul și izbăvirea, mântuirea sufletului, teme serioase, demne de un teolog care predică despre Hristos. Așa predică acest poet de la amvonul sufletului său, în cuvinte simple și emoționante, despre iubire și credință, crezul său fiind exprimat, de altfel, chiar în introducerea volumului de poezie. Poeții pot să predice despre mântuire, da, e adevărat, au făcut și alții această lucrare din iubire de oameni și de Dumnezeu: Traian Dorz, Vasile Militaru, Zorica Lațcu, Costache Ioanid, Ioan Alexandru și încă mai sunt poeți ai lui Hristos...
Familia este o veritabilă icoană în poezia lui Dan Ioan Groza, familia reunită, extinsă în satul natal, unde toți oamenii sunt uniți prin respectul și iubirea sfântă pentru pământ, biserică, limbă, tradiții străbune, unde fiecare eveniment din viața unei familii este trăit la cote mult mai sensibile și profunde față de trăitorii unei urbe. Fiecare om pe care l-a întâlnit de-a lungul vieții și i-a influențat în mod cert personalitatea, caracterul, educația se regăsește în aceste poezii, apare recunoștința pentru asemenea oameni, ceea ce este de admirat. Iubirile din trecut, chipurile feminine care i-au însoțit destinul, la un moment dat, autorului sunt zugrăvite în tonuri diferite, în nuanțe calde sau triste, după cum i-au marcat viața interioară, dar memoria sa afectivă nu le-a îngropat, ci le-a valorificat în poezie.
Poetul este un slujitor al binelui și adevărului prin misiunea sa în lume, dar și un slujitor al acestor înalte valori umane, prin slova sa. Un salvator animat de idealuri nobile, înalte, un poet dedicat poeziei trup și suflet. El scrie și cântă, totodată, propriile versuri, colindă lumea scriind și recitând, cântând pentru inimi, pentru umanitate. Ne reamintește să fim umani, ne îndeamnă să ne trezim din letargia spiritului, să avem curaj în fața vieții, a tăvălugului destinului. Vedem în poezia aceasta ca într-un lac limpede de munte, adânc și netulburat, totul este scris aici, fără ascunzișuri sau disimulări, fără tentația imitării, spontan, sincer, uneori dureros de sincer. Forma poetică poate înșela, pe alocuri, cititorul, care s-ar putea aștepta la un vers mai artistic, cizelat, pretențios sau ermetic, abstract... Însă, dacă va citi cu răbdare poezia lui Dan Ioan Groza va descoperi un poet viu, un filosof al propriei vieți. Simplitatea versurilor sale emoționează, trimite la o introspecție profundă asupra propriei existențe. Inspirația sa poetică este autentică și nu se va epuiza atâta vreme cât poetul se va reîntoarce la matca satului său, la izvorul binelui și frumosului din acest univers patriarhal. Am reprodus mai jos două poezii ale autorului, care ilustrează în mod deosebit crezul său poetic.
Fie ca bunul Dumnezeu să-i călăuzească pașii pe drumul literar, să aibă un drum curat, un “drum al pașilor neopriți”....
Daniela Ghigeanu
|
Texte Recomandate
