Pagina: 1  
											
						
						artă poetică 
						 :  Poezie 2020-06-19 (2924  afişări) 
						  
										
						
						cineva cu lumina stelelor în dreptul inimii 
						 : din „zilele vîrstele anii” , Editura Eminescu, București, 1985 Poezie 2011-03-13 (5951  afişări) 
						  
										
						
						copiez după natură explozia celulară 
						 :  Poezie 2020-06-19 (2799  afişări) 
						  
										
						
						de el însuși vorbește cu detașare 
						 :  Poezie 2020-06-19 (2790  afişări) 
						  
										
						
						Dimensiune nouă 
						 : din Autoportret în august (1962) Poezie 2010-11-16 (7104  afişări) 
						  
										
						
						Fantomatica adolescență 
						 :  Poezie 2010-03-07 (6602  afişări) 
						  
										
						
						gol, goliciune de șarpe 
						 : din „zilele vîrstele anii” , Editura Eminescu, București, 1985 Poezie 2011-03-13 (5450  afişări) 
						  
										
						
						Odihna taurului 
						 : din volumul " Continentele ascunse " Poezie 2006-03-31 (6395  afişări) 
						  
										
						
						pînă când, până unde 
						 : din „zilele vîrstele anii” , Editura Eminescu, București, 1985 Poezie 2011-03-15 (5994  afişări) 
						  
										
						
						Portret uitat 
						 :  Poezie 2012-01-24 (5616  afişări) 
						  
										
						
						Sămânță de stele 
						 :  Poezie 2008-12-29 (6790  afişări) 
						  
										
						
						Seri albastre 
						 :  Poezie 2010-06-22 (13178  afişări) 
						  
				  
				Pagina: 1  | 
			 | 
			
				  
				
				  
				 
							  
			 | 
			 | 
			
				  
			 | 
		
		
			| 
			  
				Biografie Grigore Hagiu 
					 
				
		Grigore Hagiu (27 septembrie 1933, Târgu Bujor–1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. 
 
Liceean fiind, debutează în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista Tânărul scriitor. În 1952, este absolvent al unui liceu din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952–1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din București. A fost redactor la diferite ziare și reviste: Drum nou, Luceafărul etc. După debutul editorial cu Autoportret în august (București, Editura pentru Literatură, 1962), Grigore Hagiu publică următoarele volume de versuri: 
 
Continentele ascunse (București, Editura pentru Literatură, 1965).  
De dragoste de țară (București, Editura Tine¬retului, 1967).  
Sfera gânditoare (București, Editura pentru Literatură, 1967).  
Noblețe de stirpe (București, Editura Tineretului, 1969).  
Spațiile somnului (București, Editura pen¬tru Literatură, 1969).  
Nostalgica triadă (București, Editura Eminescu, 1970).  
Cântece de stemă (Editura Militară, 1971).  
Miazănoaptea miresmelor (București, Editura Cartea Românească, 1973).  
Zenit de anotimpuri (București, Editura Eminescu, 1974).  
Sărbătorile anului (București, Editura Militară, 1975).  
Descântece de gravitație (București, Editura Cartea Românească, 1977).  
Sonete (București, Editura Eminescu, 1978).  
Alte sonete (București, Editura Cartea Românească, 1983).  
 
 
					 
				 
 |