Biografie Nicolas Guillen
Nicolas Cristobal Guillen Batista s-a născut la 10 iulie 1902 la Camguey, Cuba, ca fiu al jurnalistului Nicolas Guillen Urra și al Argelei Btista Arrieta. Tatăl este ucis, în 1917, în cursul reprimării unei revolte, eveniment tragic, care va aduce familia intr-o stare de cumplită mizerie. Mama va lupta din răsputeri pentru a asigura supraviețuirea familiei. Tânărul Guillen absolvă liceul în 1919, începe să publice versuri și să colaboreze cu articole la câteva publicații, printre care se numără și revista \"Camaguey Grafico e Orto\". Frecventează, din 1922, cursurile Facultății de drept ale Universității din Hvana, pe care le abandonează repede datorită atmosferei ostile din facultate. Întors la Camaguey, Guillen conduce o anumită perioadă revista \"Lys\" și este corector și redactor la jurnalul \"El Camagueyano\". În 1926 se întoarce la Havana, unde reușește, grație unui prieten, să lucreze la Secretariatul General al Guvernului. În această perioadă își consolidează interesul pentru literatură și îl cunoaște pe Federico Garcia Lorca, invitat de Fernando Ortiz să participe la o întrunire literară. Scrierile sale sunt considerate a fi \"o expresie manifestă a vieții cubaneze\". Scrise, de regulă, în limba și ritmul negrilor săraci din Cuba, poemele sale constituie o parte reprezentativă a poeziei negre afro-antileze (\"poesia negra\").
Guillen a fost un revoluționar de cursă lungă, fiind întemnițat în 1936 pentru publicarea unor materiale considerate subversive. Este exilat în 1957 de către regimul Batista și trăiește la Buenos Aires până în 1959. Se întoarce în Cuba după victoria revoluției cubaneze și devine, în 1961, președinte al Uniunii Scriitorilor și Artiștilor din Cuba. Moare la 16 iulie 1989.
|