|
Biografie Anne Bronte
Anne Bronte s-a nascut la 17 ianuarie 1820 la Thornton, Yorkshire, Anglia. Era cel mai mic dintre cei sase copii ai reverendului Patrick si a sotiei sale Maria Bronte. Alaturi de celelalte doua surori ale sale, Charlotte si Emily si de fratele Branwell, ea a supravietuit mamei, care moare in 1821, si altor doua surori, Maria si Elizabeth, care au decedat in acelasi an – 1825.
Cea mai mica dintre surorile Bronte, Anne a ramas in istoria literaturii britanice ca romancier si poet. Initial ea a folosit ca si surorile sale un pseudonim masculin, Acton Bell, pentru a publica in prima lor carte – de fapt una dintre primele carti publicate exclusiv de catre autori-femei. In volumul lor de debut POEMS BY CURRER, ELLIS AND ACTON BELL (Poeme de Currer, Ellis si Acton Bell, 1846, vandut in doar doua exemplare) Anne isi exprima dorinta de libertate “Poor restless dove, I pity thee; / And when I hear thy plaintive moan, / I mourn for thy captivity, / And in thy woes forget mine own.” – Biata porumbita captiva de tine mi-e mila / Si cand te aud suspinand / Iti plang inrobirea / Si’a mea intristare o lepad” (poemul “The Captive Dove”-Porumbita captiva).
In 1821, cu putin timp inainte de moartea mamei familia Bronte s-a mutat la Howarth unde tatal lor fusese numit preot pana la sfarsitul zilelor.
Anne a fost educata la scoala d-rei Wooler din Roe Head, Mirfield. Intre 1839 si 1845 ea a lucrat ca guvernanta la familia Ingham la Blake Hall respectiv (1840-1845) la familia Robinson la Thorpe Green Hall ambele in vecinatatea York-ului timp in care scria ori de cate ori avea timp liber. Preocuparea pentru lectura si scris o dobandise alaturi de surorile sale mai mari Charlotte si Emily inca din copilarie cand tatal Patrick le-a pus la dispozitie ziare, reviste( Blackwood's Edinburgh Magazine, Fraser's Magazine, si The Edinburgh Review) si carti (Biblia, Homer, Virgil, Shakespeare, Milton, Byron, Scott).
In 1847 Anne publica Agnes Grey – roman-cu-titlu-nume-de-femeie – lucru cam neobisnuit pentru epoca respectiva in care literatura feminina era privita cel mult ca o chestiune amuzanta. In roman Agnes Grey este angajata la familia Murray pe postul de guvernanta. In mare masura aceasta opera se bazeaza pe amintirile lui Anne de pe vremea cand lucra cu odraslele familiilor Ingham si Robinson. In linii mari totul se desfasoara pe fondul incercarilor tinerei Agnes de a-si crea un viitor stabil ca persoana independenta. Semnificativ este episodul in care sfasiata de durere ea cere voie d-nei Murray sa mearga la inmormantarea tatalui. Doamna Murray ii spune “nu trebuie sa te agiti atat in privinta asta – pana la urma se poate dovedi doar o gluma proasta; si daca totusi e adevarat a fost doar mana destinului si a naturii: toti trebuie sa murim candva”. La auzul acestor vorbe tanara Agnes remarca ”Nu ar fi trebuit sa ma consider singura persoana napastuita din lume”. In finalul romanului dupa multe umilinte ea se casatoreste cu cel pe care il iubea, preceptorul Edward Weston, si noteaza in jurnalul sau “Am trecut peste multe incercari si vom mai trece peste multe altele de acum incolo dar de data asta le vom suporta impreuna…”
In 1848 ea publica The Tenant of Wildfell Hall (pe care de dragul ideii de egalitate, feminism si revolutie il traduc Proprietara de la Wildfell Hall) cu un mare succes de casa. La vremea respectiva unii critici il considerau “nepotrivit sa cada in mainile unei domnisoare” – reclama negativa care i-a adus si mai mult succes. Tanara Helen Graham se refugiaza la Wildfell Hall de langa sotul ei, Huntingdon, care era total iresponsabil, betiv si chiar o abuzase. Wildfell Hall era proprietatea fratelui fratelui lui Helen. Casa data din epoca elizabetana fiind construita din piatra cenusie cu un aspect intunecat si apasator. Gilbert Makham - un fermier din imprejurimi care este de fapt naratorul, mai corect spus autorul jurnalului – romanul este conceput ca un jurnal cu insemnari cronologice – se indragosteste de tanara femeie. In jurnalul sau Helen ofera o alta perspectiva asupra povestii si prezinta gradual procesul de disparitie al oricarei relatii maritale si dezintegrarea atasamentului fata de sotul sau pe fondul abuzurilor afective si a aparitiei unui sentiment de independenta. In final sotul moare iar Helen poate sa isi urmeze inima care o indemna spre Gilbert.
Aparent o poveste seaca dar e interesant de citit romanul doar pentru a vedea evolutia personajului feminin, stilul – mai ales in limba engleza plin de savoare si nuante neastepate – si finalul care a fost considerat in epoca un afront adus ideii de mariaj si fidelitate – pe scurt un mini-cutremur.
Opera lui Anne Bronte asa cum am mai spus intr-un post anterior nu impresioneaza prin dimensiuni sau prin succesul de la momentul publicarii ci mai degraba prin temele abordate si prin vigoarea-timida prin care Anne isi afirma dreptul la opinie. Cele doua romane ale sale prefigureaza feminismul in literatura. Ea nu este agresiva ci din contra dupa parerea mea prezinta destul de clar si rece unele fapte care astazi ni se par de bun simt.
Cu toate ca in mod clar ar mai fi avut multe de spus Anne Bronte se stinge din viata la 28 mai 1849, la etatea de 29 de ani. A murit din cauza tuberculozei – boala care a afectat si pe celelalte doua surori - la Scarborough, o statiune litorala din Anglia , unde de refacea dupa o indelungata suferinta. Pe un perete din Grand Hotel o placa in memoria ei marcheaza locul in care Anne a parasit lumea. A fost inmormantata in cimitirul bisericii Sfanta Maria din localitate.
|
Texte Recomandate
