înainte de elementele ce țin de biografia lui andrei gamarț este necesar de evidențiat faptul ca andrei nu este un oarecare poet. andrei este o întruchipare a unui artistism rar întâlnit. modul de percepție a unui adevăr complex care își găsește originea într-o infinitate de idei este un fenomen pur instinctiv, deci andrei gamarț profită de un har de a reflecta realitatea, el este omul unic al sentimentului, al imaginii și al cuvântului. Un om invizibil, ca si adevarul de altfel.
născut în republică, la chișinău în 1980 september 8
copilăria și adolescența si-o petrece într-un mediu destul de tensionat, departe de stabilitate și pace.
în ’92 stă la bunica si priveste tancurile ce se îndreptau spre tighina.
absolvește liceul ștefan cel mare în ‘95
după care în ’99 tânărul finisează studiile la colegiul c.r.a.p. plămădeală
iar în 2004 absolvește academia de muzica, teatru și arte plastice din chișinău
valoric andrei gamarț debutează cu volumul “măsura aproapelui” 2004, editura museum
în prezent simte un balans între poezie, proza scurtă, dramaturgie, eseu și pian
din pura necesitate artistică într-un sistem evolutiv gamarț ajunge la faptul că unele cuvinte pot fi instrumente de a simți spectacolul imaginii, astfel este inovatorul unei simplităti practice, ușor aplicabile, care eventual dozează textele sale.
gamarț face ca lumea întregă să cunoască noi realizări pe plan artistc, inclusiv literar. evident tendința sa de a stimula plenitudinea dar și unitatea efectivă a imaginii se manifestă odată cu volumul "măsura aproapelui" unde artistul definește distanța ca o invenție a existenței dezamăgite.
de menționat faptul că poemele lui aduc un echilibru dintre litaratură și arta vizuală. exact un elexir amăgitor al vieții este cuvântul și imaginea. numai dacă e să privim atent ajungem la o etapă de progres în viziunile artistului. la un moment dat gamarț foloseste cuvintele pentru a se detașa de imagine și practică imaginea pentru a neglija totalmente cuvântul.
supercapacitatea inclusiv și extraordinarul sunt laturile unicale din creația lui gamarț. după cum mărturisește gamarț, toate sunt “fignea” și pornesc de fapt dintr-o relaxare continuă a chipului și trupului unui artist.
de asemenea faza spirituală contează foarte mult. aici se poate observa originea idealurilor artistice ale lui gamarț. un suflu dinspre cultura nipona, inclusiv hindusa, este ceea ce impune o nesiguranță constantă în lucrările artistului.
“nu e vorba despre metepsihoză și alte lucruri metafizice ci japonia este locul unde visele iau de obicei nastere, odată cu soarele. rădăcinele mele pot găsi apa (pentru că pământ am și în faimoasa mea basarabie și în ghiveciul cu flori de pe fereastră) numai pe teritoriul acestei fenomenale civilizații ”
japonia după cum susține dânsul, este mediul unde artistul își regăsește memoria, armonia și bunastarea trupească și spirituală. japonia are să devină un loc perfect pentru viitoarele reincarnări ale sufletului său grandios de necunoscut.
(HOSE ARMANDO PABLO)
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
: 