mă așteptau în biroul comandantului
ofițerul de contrainformații
comandantul și incă un domn
pe care nu-l cunoașteam
nici n-am apucat să mă prezint
și aud vocea ofițerului tunând
soldat cum a ajuns femeia aceasta aici
și s-a dat un pas în stânga
în spatele lui pe un scaun ședea mama
avea ghetele și pulpana paltonului pline de noroi
pe genunchi ținea o sacoșă neagră de mușhama
n-o văzusem de nouă luni de când plecasem de acasă
dorul de mine o adusese în pustietatea aceasta
într-o pădure în mijlocul bărăganului
niciun codru întunecat și niciun munte de cremene
n-o pot opri pe mama să ajungă la mine i-am răspuns
si care e omul în stare s-o țină in loc
m-am repezit s-o sărut pe obraji și pe mâini
s-a uitat la mine minute în șir
zâmbind și plângând fără să spună ceva
până într-un târziu când a reușit să scoată
din trupul ei mărunt și obosit câteva cuvinte
ce faci puiu mamii apoi a adormit
cu capul pe brațele mele
fetiță tristă cu ghetuțele si rochita murdare de stele
venind din celălalt capăt al veșniciei
în bagajul ei nicio păpușă