poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-12-30 | |
În România, când cineva pronunță cuvântul “mănăstire", gândul te duce de îndată la sfintele lăcașe din nordul Moldovei, ctitorite de domnitori și boieri pământeni. Însă viață monahală a existat și există și astăzi în toate provinciile istorice românești, inclusiv în Banat. Să fi venit oare timpul să dăm din nou atenția cuvenită monahismului în particular și religiei în general?
La răscruce de civilizații “Într-un fel, Banatul - ca și, la altă scară, Renania în apusul continentului, Macedonia în inima Peninsulei Balcanice sau Galiția în pragul nesfârșirilor rusești este, el singur, o mică lume dătătoare de măsură" - scria istoricul Răzvan Theodorescu în “Cuvântul înainte" la “Armonia lumii" lui Gerard din Cenad, venețianul care, venind la Morisena (Cenadul de astăzi), avea să găsească aici călugări “greci" adică de religie ortodoxă, în mănăstirea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, ridicată îndată după anul 1000 de voievodul Ahtum. O mică lume dătătoare de măsură este însuși Cenadul, cândva capitală a unui voievodat ce se întindea pe pământul actualelor entități administrativ-teritoriale Mehedinți, Caraș-Severin, Timiș, Arad, Békés de Sud, Csongrád, Voivodina, între Vidin, Belgrad, Széged, Széntes, Gyoma, Gyula, Ineu, Gurahonț, munții Poiana Ruscă și Retezat, cu piemontul oltean până în Valea Dunării, la Calafat. Aici, la Cenad, la mănăstirea sus-pomenită, se foloseau, pe atunci, cele trei limbi de cultură, cele trei idiomuri “sacre" ale Europei anului 1000, greaca, slava și latina. Venituri Prosperitatea economică a Cenadului acelor ani era asigurată prin vămuirea mărfurilor duse în aval pe Mureș, Cenadul controlând inclusiv plutele de pe Tisa, dar și prin hergheliile de cai vândute ungurilor. Lunca mlăștinoasă a Mureșului, dens populată, era acoperită cu păduri dese de stejari până la Pecica, păduri din care o parte se mai poate vedea și astăzi, în lunca Mureșului, la Cenad. În această zonă se găseau mai multe mănăstiri de rit bizantin, respectiv la Miniș, Ceala, Mocrea și Bodrogul Vechi. Însuși generalul Cannadinus, cel care l-a trădat pe Ahtum, va acorda un privilegiu monahilor ortodocși de la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, întărindu-le a treia parte din veniturile vamale ale cetății și va întemeia o alta, tot “grecească", pe locul luptei de la Oroszlamos (astăzi Majdan, în Serbia) închinată Sfântului Gheorghe și populată cu monahi de la Cenad. Ctitoria lui Ahtum “Puternicul și înțeleptul duce sau principe al Banatului, Optum (Ahtum, n.n.), vrând să dea mai multă strălucire orașului Mureșana (Morisena, Cenadul de astăzi, n.n.), capitala principatului său, se hotărî să zidească o biserică catedrală pe seama episcopatului ortodox-român ce rezida în acel oraș și, alături de biserică, o mănăstire pentru călugări, cu gândul frumos, de a intensifica viața bisericească și monahală în Banatul Timișan" - scrie Pr. Gheorghe Cotoșman, doctorand în teologie, în monografia istorică “Din trecutul Bănatului - Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad", apărută în 1933. “În acest scop el aduce din Grecia meșteri cari ridică, pe ruinele basilicei antice, o biserică cu dimensiuni mărite, în stilul roman-bizantin, și alături de ea o mănăstire, ambele închinate în cinstea Sf. Ioan Botezătorul". Același autor mai amintește de alte câteva mănăstiri în zonă: Glad în Banatul iugoslav, la Pordeanu, Igriș și Saravale. Istoriograful maghiar Katona scrie, la rândul său, că egumenul mănăstirii de la Cenad era totodată și episcop ortodox. În vâltoarea timpului Creștinarea ungurilor și înclinarea balanței în favoarea Romei anunță mari schimbări și în viața monahală din Cenad. Prin 1036, mai afirmă Cotoșman, după ce regele ungur Ștefan îi pune la dispoziție episcopului latin Gellert (Gerard) mănăstirea și biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, acesta le încredințează călugărilor benedictini, în frunte cu abatele Filip, aduși din Italia. După ridicarea catedralei Sf. Gheorghe, la nord de biserica Sf. Ioan Botezătorul (pe locul actualei biserici ortodoxe sârbești din Cenad), Gellert pune biserica Sf. Ioan Botezătorul sub patronajul Sfintei Fecioare Maria. Potrivit altor surse istorice, Gerard, numit episcop, se instalează la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul aducând cu el zece-unsprezece ieromonahi de la Oradea, Zalovár, Bákonybel și Pannonhálma. Chiar dacă venitul episcopal era asigurat și prin încasarea taxelor de vămuire a sării, mănăstirile ortodoxe erau scutite de vama pe sare și au putut continua comerțul la mare distanță, “dovadă confirmarea pe care o obținea mănăstirea cnejilor arădeni de la Bistra (Bizerea) la 1183, pentru sarea adusă cu plutele de la Nistra din Slovacia" - după cum scrie istoricul Radu Constantinescu. Militantismul catolic și războiul propagandistic între Sacerdoțiu și Imperiu, de după marea schismă de la Niceea, au adus, pe la 1200, la așezământul cistercian de la Igriș, la câțiva kilometri de Cenad, călugări francezi, astfel că aici s-au putut citi Cicero și Seneca, Anselm de Canterbury și Yves de Chartres, climatul scolastic fiind cu aproape nimic mai diferit decât cel din Anglia, de pildă. După un mileniu La o mie de ani după ce Ahtum ridica la Cenad mănăstirea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, la inițiativa protopopului Gheorghe Sutac din Sânnicolau Mare, a preotului ortodox român de la Cenad, Gheorghe Covaci, și cu sprijinul unui comitet de inițiativă din localitate, format din cetățeni de frunte ai comunei, în primăvara lui 2002 se va pune piatra de temelie a unei mănăstiri pentru bărbați, care va purta tot hramul Sf. Ioan Botezătorul. Există deja mai multe intenții de donație a câte trei hectare de pământ din partea mai multor săteni, în cele mai diferite locații. Dar, pentru a subzista, o mănăstire cu cel puțin zece călugări are nevoie de minimum zece hectare de teren. Totodată, cu deosebită chibzuință trebuie ales locul viitoarei construcții: departe de tumultul civilizației, pe un loc solid, ferit de inundații, eventual aproape de o baltă pentru pește etc. În prima fază, ne-a declarat părintele protopop Sutac, va exista o baracă, unde vor locui doi călugări aduși de la o altă mănăstire, probabil bănățeană. Se estimează că lucrările de construcție vor dura un deceniu, finanțarea venind, evident, din donații și sponsorizări. Un lucru important este faptul că Î.P.S. Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, și-a dat acordul scris, iar administrația Cenadului sprijină pe deplin această inițiativă. Ortodoxia Potrivit unui studiu documentar realizat în 1999 de către Secretariatul de Stat pentru Culte, la 31 decembrie 1998 în țara noastră funcționau: 10 arhiepiscopii și 13 episcopii, 143 de protopopiate, 10 069 de parohii și 3 334 de filii, 347 de mănăstiri, 124 de schituri și 5 metocuri. În acestea slujeau, la aceeași dată: 10 068 de preoți și 161 de diaconi, ajutați de3 382 de cântăreți bisericești. În așezămintele monahale viețuiau 2 482 de călugări și 4 246 de călugărițe. În 1998, Biserica Ortodoxă Română dispunea de 13 627 de lăcașuri de cult (23 de catedrale, 9 878 de biserici parohiale, 2 794 de biserici filiale, 353 de biserici de cimitir, 353 de biserici mănăstirești, 123 de paraclise mănăstirești, 46 de capele de mănăstiri și 129 de capele patriarhale) și 5 220 de case parohiale. Aproximativ 2 400 de lăcașuri de cult sunt monumente istorice de arhitectură. După căderea comunismului, construcția de biserici a luat amploare, astfel că doar în 1998 au fost ridicate 145 de biserici, alte 731 fiind în construcție. În cadrul Arhiepiscopiei Timișoarei (înființată în 1939) există 265 de parohii și 230 de lăcașuri de cult (din care 36 sunt monumente istorice). Episcopia Aradului are 442 de parohii și 695 de biserici, iar Episcopia Caransebeșului (reînființată în 1994) are 200 de parohii și 220 de biserici. Viața monahală Cel care a instituit un așa-zis regulament al vieții monahale și criteriile care permit intrarea în viața monahală, criterii denumite voturi, a fost Sfântul Vasile cel Mare. Acestea sunt trei, și anume: sărăcia de bunăvoie (călugării nu au voie să dețină în proprietate nici măcar o carte), ascultarea (supunerea necondiționată față de superiori) și castitatea (interdicția căsătoriei). Cât despre viața în sine a monahilor și monahiilor, aceasta se petrece prin săvârșirea zilnică a Sfintei Liturghii, prin învățământ și muncă manuală. Maxima “ora et labora" caracterizează trăirea monahală. “În mănăstiri - spune P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se urmărește pregătirea intelectuală și morală a monahilor, dar se pune mare preț și pe darurile practice ale acestora. În mănăstire, munca este astfel organizată încât nimeni, nici chiar bătrânii - nu pot rămâne fără ascultare". În județul Timiș există patru mănăstiri ortodoxe românești și anume la Timișeni-Șag (femei), Săraca (bărbați), Cebza (femei), Izvorul Miron (bărbați). De asemenea, mai există trei schituri, respectiv la Luncanii de Sus (femei), Fârdea (femei) și la Pietroasa (bărbați). Un schit se află în construcție la Ierșnic. Informații pe Internet Cum era de așteptat, cele mai popularizate sunt așezămintele monahale din Moldova, însă nu lipsesc nici mănăstirile din Banat, chiar dacă nu sunt toate, iar informațiile sunt supărător de puține. Singura mănăstire care beneficiază de o monografie pe Internet este cea din Baziaș (în limba sârbă). Arădenii oferă multe amănunte despre mănăstirile Hodoș-Bodrog, Bezdin, Gai, Feredeu. Cărășenii scriu despre Călugăra, Nera, despre schitul “Piatra scrisă" de la Armeniș. Timișenii se mulțumesc cu un set de fotografii și anume: biserica de lemn "Sfântul Gheorghe" a mănăstirii Cebza (1758); claustrul mănăstirii Franciscanilor, Timișoara (1733-1736); biserica și claustrul fostei mănăstiri a Minoriților, Lugoj (1733; refaceri în secolul XIX); biserica și chiliile mănăstirii sârbești "Sfântul Gheorghe", satul Mănăstire, comuna Gătaia (1793-1794); mănăstirea Partoș: biserica "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril" (1750-1753); biserica din Românești cu hramul "Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul". „Agena“ nr. 5/2 februarie 2002, Timișoara _____________ N.A. Între timp, înainte de intrarea în localitatea Cenad, pe partea stângă, a început construcția unui schit de maici. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate