Sonetul este poezia de forma fixa, compusa din 14 versuri impartite in 4 strofe: doua catrene si doua tertete, fiecarui vers apartinandu-i 11 silabe (endecasilabic) - des intalnit in literatura italiana, spaniola, romana; 10 silabe (decasilabic) - in engleza; 12 silabe - in franceza (sonetul alexandrin). Rima sonetului clasic este imbratisata la catrene (abba baab), iar la tertete doua versuri din prima strofa rimeaza cu unul din urmatoarea (ex: cdc dcd/ ccd ddc/ cdd dcc). De mentionat (!), sonetul nu permite repetarea cuvintelor, exceptie facand prepozitiile, conjunctiile, verbele auxiliare; iar ultimul vers trebuie sa fie ca o incheiere sintetica, mai bine-zis, un fel de concluzie.

Termenul de "sonet", provine din fr. sonnet, it. sonetto, avand la origini latinescul sonare (a suna). Sonetul apare pentru prima data la Curtea de Palermo a lui Federic al II - lea, rege al Siciliei. Initial, in provensala, sonetul definea textul recitat/cantat cu acompaniement instrumental.

La inceput, sonetul era format doar din doua strofe: o octava - avand un continut lent, uneori grav si o sextina - aceasta, la randul ei, fiind mai vie si mai variata. Avand sorgintea in folclorul sicilian, dezvoltandu-se sub influenta culturii arabe si mai apoi a celei provensale "sonetul" a fost ilustrat de trubadurii Jacopo da Lentini, Pier delle Vigne si de celebra "scoala siciliana", mai apoi de Dante, Petrarca, Leonardo da Vinci, Musset, Goethe, Cervantes si multi altii. In literatura romana primul sonet vede lumina tiparului in 1821 si este semnat de Gheorghe Asachi.

M-am gandit ca ar fi potrivit sa dau un exemplu de sonet (chiar daca acesta nu este intocmai forma perfecta a sonetului clasic) al unui dramaturg si poet de geniu, autorul unei opere dramatice inconfundabile prin diversitatea caracterologica a personajelor, care se remarca in lirica sa prin forta de sugestie a iubirii umane, este vorba despre un text al marelui William Shakespeare:

I

From fairest creatures we desire increase,
That thereby beauty' s rase night never die,
But as the riper should by time decease,
His tender heir might bear his memory;
But thou, avantracted to thine oun bright eyes,
Feed 'st thy light s flame with self-substantial fuel,
Making a famine where abundance lies,
Thyself thy foe,to thy sweet self too cruel,
Thou that art now the world's fresh ornament
And only herald to the gaudy spring
Within thine own bud buriest thy content,
And, tender churl, mak's waste in niggarding.
Pity the world, or else this glutton be:
To eat the world's due, by the grave and thee.

in traducerea lui Gheorghe Tomozei (editura Miracol, 1998) acest sonet ar suna cam asa:

Frumoaselor fapturi le vrem vlastare
Iar frumusetii-un strop de dainuire
Si-n acest chip, plapand urmas transpare
Purtandu-i umbra, florii-n vestejire.
Dar tu ce-n ochii tai iti afli rug
Hranindu-l cu-a ta flacara din greu
Duci foamea unde-a fost candva belsug
Insusi vrajmas al dulcelui tau eu.
Tu, care esti podoaba blanda-a firii
Si-al primaverii crainic de nadejde
Ti-ngropi in muguri florile iubirii
Si esti calcaiul care risipeste.
Ai mila: ce-i al lumii nu prada
Cu gura gropii si cu gura ta...

De-a lungul timpului, imaginatia a permis sonetului sa capete forme noi si variate, printre acestea se numara sonetul inversat, sonetul dublu s.a.

Pe site-ul www.agonia.ro sunt cativa sonetisti care scriu de ceva timp si o fac chiar bine. Printre ei se numara Liviu Nanu, Adrian Munteanu, Luminita Suse si multi altii (sper sa nu se supere cei pe care nu i-am amintit aici). Dupa aceasta lectie de poezie, va provoc la duel cu poezia fixa, SONETUL, un duel care, dupa parerea mea, va fi foarte incins. Se pare ca nu am incotro, startul il voi da eu:

balada unui rromantic

cand coborai ca vipera pe scara
in blocul tau cu douaspe etaje
din prima clipa-am fost cuprins de vraje
manca-ti-as trupul dulce de fecioara

m-am oferit sa-ti car niste bagaje
dar mi-ai raspuns prin semne ca o fiara
ti-as fi cantat manele la chitara
ma si vedeam cu tine prin garaje

azi de eram iubito impreuna
zideam palate pe un sfarc de luna
si inotam prin miere de albine

am fi furat tigari din magazine
ne-am fi iubit cum nu mai stie nime'
dar n-am ce-ti face tu esti prea nebuna