Aceasta este cronica muzicală, completarea "cronicii oficiale" la întâlnirea din Backstage, din 25 aprilie. Este o încercare a “ajutorului de cronicar”, care a ales, din mulțimea de nume, titluri, imagini și fotografii, păstrate în clipboard-ul computerului imaginar la care își scrie textele, pe cele care au fost cântate la cea de-a doua „sesiune de înregistrări” pentru Radio Agonia.ro.

Din nou a venit multă lume, membri mai vechi sau mai noi ai comunității, din nou s-a ascultat poezie și muzică și din nou s-a înregistrat TOT. Vlad, bunul prieten al lui Radu, a "mustrat" publicul, pe la jumătatea întâlnirii, că „prea sună toate în la minor”... Prea bine, parcă a zis cineva din sală, suna-va în do major, la final! Și s-a ținut de cuvânt – Daniel Făt, omul-orchestră, a cântat mai mult de un ceas, reușind să suspende necesitatea cuvântului, când notele și imaginile îl suplineau perfect. AZI NU AVEÞI VOIE SÃ FIÞI TRIȘTI! părea a spune, prin piesele sale, completând intervenția lui Vlad, cu ale sale frânturi de fraze muzicale, în care stăruiau amintiri aduse de la Vama Veche, în primavara bucureșteană...

Dar cine era trist?! „Melancolicele” lui Edger, de la începutul serii, au introdus o altă atmosferă, au fost doar începutul călătoriei, nicidecum destinația, iar notele sale s-au prelungit în intervențiile celorlalți soliști, pentru a se transforma într-o explozie de sunet, culoare și gest: aceasta să fi fost surpriza de care vorbea Radu, amfitrionul discret, „mereu altul și totdeauna același”, al serilor de duminică?! Desigur, nu numai aceasta, pentru că întreaga seară a fost o surpriză, ca și data trecută.

Am avut parte de mai puțină lectură, iar până la un moment dat a fost aproape exclusiv masculină, ceea ce l-a determinat pe Radu să inițieze prima "improvizație" a serii: concursul de recitare. S-a ascultat în schimb mai multă muzică, semnată de Edger, Mysha, John, Banderas și Daniel Făt.

Accentul s-a mutat pe nesimțite de pe cuvântul rostit pe nota acompaniind versuri, datorită pieselor lui Mysha, care a urcat pe scenă după prima repriză de poezie. A urmat concursul de recitare și intervenția lui Andrei Gheorghiu, care a cântat a capella piesa lui Alexandru Andrieș: "O poveste din vremuri apuse". Din nou o repriză de poezie, în care a recitat juriul, fiind evaluat de către concurenți. Ionuț Niculae, acompaniat din public, a readus muzica în prim plan: "Oamenii spun", "Poveste de iubire", "Puștoaică de liceu".

Ultimul moment de poezie, al treilea, tot monopol masculin, prin neprezentarea fetelor, a precedat surpriza lui Edger: un duet cu Florin Hălălău. Cei doi ne-au amintit de "Lenea de după-amiază", "Fluture pe perdea", "Dimineața devreme".

O altă surpriză a fost "jam-session"-ul celor 3 prieteni: Vlad la chitară și voce, Cosmin și Radu. Am cântat împreună "piese clasice" ("Delilah", "Wonderful Tonight" - varianta românească; "Please, please me"), o piesă de pe următorul album Zob și o "dedicație", pentru a încheia, în aceeași notă retro, cu "Norwegian Wood". "Trecerea" de la "la minor", în care ne "desfășurasem" până atunci, către altceva, se înfăptuise: ceva se schimbase în aer. Era "vinovat" umorul celor prezenți pe scenă, sau intimitatea creată între aceasta și public? Am avut un timp să ne gândim, cât l-am ascultat pe Banderas mutând din nou accentul în registrul grav, din care tocmai ieșisem, ca dintr-un crepuscul al melancoliei, către o altă dimensiune, ceva mai nesigură, abia întrezărită...

... Și s-a așternut liniștea....
Cum, gata?! S-a terminat?! am auzit o voce din public.

Dar Radu ne mai pregătise ceva - poate o nouă repriză de poezie, poate un nou recital?! Pe scenă a urcat Daniel Făt și a urmat o oră întreagă de muzică, poezie și "necuvinte", care au reușit să transforme buclucașul "la minor" în "do major" și pe cei prezenți în incurabili dependenți de uimire și zâmbet. Ne-a delectat cu texte acompaniate pe chitară, din Ștefan Cazimir, I.L. Caragiale și Ion Minulescu, dar și cu versuri populare din Maramureș și versuri proprii. A ales și trei dintre poeziile lui Ion Nimerencu, reconstruindu-le în arabescuri sonore. Recitalul a culminat cu piesa "Ograda", o detextualizare prin gestică și sugestie vocală, acompaniată de chitară. Cu modestie, la finalul recitalului Daniel s-a autocaracterizat: "Eu trebuie să învăț să cânt! Un prieten îmi spunea că ceea ce fac eu se cheamă zdrăngăneli și scălâmbăituri!". No comment!

A fost o seară a premierelor, o seară de "atelier": concursul de recitare, duetul Edger-Vameșu, jam-session-ul celor trei și combinația inedită de muzică, poezie și teatru - un one man show - care a rezumat fericit ceea ce s-a întâmplat atât pe scenă, cât și în public. Și totuși, nimic nu este întâmplător, în fiecare duminică, după orele 16, în club Backstage...