poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-28 | |
Cenaclul Agonia.ro continuă pe scena poeziei și criticii literare sâmbătă 2 iunie, orele 14.00, la Café Deko, în incinta Teatrului Național București, cu doi tineri autori deja binecunoscuți și care au mai fost în acest tandem în cenaclul nostru: Mihai Tița și Andrei Ruse, surpriza fiind de această dată că textele lui RA fac parte din ultimul ciclu al volumului black job, ce se va lansa în iunie anul acesta la Editura Vinea. Felicitări, Andrei! Moderatorul acestei ediții va fi Felix Nicolau, iar cronica va fi realizată de Raul Huluban.
*** Vă prezentăm textele autorilor, iar noi ne vom pregăti instrumentele de analiză și vă așteptăm impresiile, comentariile, părerile în spațiul alocat comentariilor, sau pe adresa editors@scriptor.info, dar mai ales sâmbătă, cu noi, la Cafe Deko. Tot pe aceeași adresă puteți trimite textele dumneavoastră care vor fi prezentate în următoarele ediții ale cenaclului. Cine dorește, dintre participanții prezenți la cenaclu, să ne ofere o lectură a propriilor texte, la finalul întâlnirii noastre, este binevenit! *** Mihai Tița CHILLOUT 1 sînt un om care ascultă muzică chillout nu veți înțelege niciodată asta 2 mîinile mă hrănesc dimineața mănînc cafeaua este caldă cana se încălzește burta mea se simte mîngîiată astăzi este un soare transparent o femeie cu părul despletit stă întinsă pe spate în pat cu picioarele desfăcute și mănîncă un castravete rece plin de apă 3 ești într-o bluză numai a ta cu dungi negre și roșii ascultăm muzică chillout eu mîine încep serviciul trebuie să facem dragoste în noaptea asta să facem dragoste 4 viața ta se strînge în sînii tăi în obrajii tăi eu sînt o apă care te înghite fericirea noastră se strînge în sînii tăi în obrajii tăi [glow] privesc copacii cum se mișcă din spatele ferestrei fără să le aud foșnetul și sînt trist raluca își aduce azi la mine o geacă și ceva de încălțat + soarele a ieșit în sfîrșit după cîteva zile și prin perdea nu se mai vede nimic + podeaua camerei mele este o nedumerire adîncă de pe caloriferul rece lîngă geam privesc mișcările f rare din noapte + creierul meu se micșorează aș vrea să-l pot scoate și rîde de el [O2] chiar acum în acest moment din trupurile noastre se evaporă copii microscopici care deasupra noastră formează nori parfumați și grei pe un cer senin & infinit JOB 1 george se plimbă de ani de zile în fiecare dimineață pe străzile din jurul blocului meu ne cunoaște pe toți de cînd eram copii are geacă albă și o căciulă de blană iarna o camașă și pantaloni de trening vara/ dacă george stă mai mult afară femeia lui stă foarte mult în casă îi face mîncare i-a crescut copiii și i-a trimis departe de ghetou george afară sparge semințe eu parcă niciodată nu l-am salutat pe george cînd plec ochii lui mă privesc vinovați 2 lîngă magazinul de pîine este întodeauna ceea ce unii ar numi un aurolac cu pungă și cu zilele lui numărate pe trotuarul în pișat mi-a cerut o țigară i-am dat mi-a spus că nu-mi pasă de viața mea 3 împingeam un cărucior mă simțeam fericit mie îmi plac cărucioarele gelu era la televizoare gelu este un poet care vinde oamenilor visele lor uscate 4 gigi cîntă la vioară în 41 are o pungă cu e natural să cîștigi gigi cîntă lovestory tramvaiul trece pe lîngă mcdonalds și o reprezentanță ford 5 sînt o cerșetoare care nu vorbește visul meu este scris pe un carton metroul are multe vagoane metrourile sînt multe copilul meu are un costum de leu copilul meu plînge dar oamenii nu sînt atenți oamenii sînt mulți *** Andrei Ruse ( RA. ) poeme din ciclul fast food 1. fast parents la înmormântări oamenii sunt bucăți de carne care apar și dispar mâinile prietenilor pe umeri sunt bucăți de carne pe alte bucăți de carne oamenii de fapt se gândesc la ai lor se sperie și se prefac politicos că sunt triști ca atunci când silviu a-ngropat-o pe maică-sa și eu atent la detaliile poetice ale cimitirului la respirațiile groparilor la privirile lor studiind atent coroanele ornamentele gropile mă gândeam la mama era acasă atunci făcea curat probabil sau se uita la seriale stupide pe axn și era bine asta aveam nevoie să o știu așa acasă în ipostaze stupide cum am nevoie să apuc să-i văd ridurile să apuc s-o aud când îmi va poci numele și se va chinui să și-l amintească sunt simple necesități la fel cum trebuie să știu că cel puțin o dată se va certa cu vreun tembel în tramvai ca să-i lase locul cel puțin o dată va căuta piețele cele mai ieftine și în loc de genți va avea sacoșe de rafie uzate trebuie ca ea să îmbătrânească frumos trebuie să fie la curent cu schimbările politice cu zodiacul trebuie să nu-mi înteleagă generația să mi-o acuze de toate bolile la fel cum am nevoie de weekendurile în care voi trece să văd dacă e bine să văd dacă-i lipsește ceva weekendurile în care să-i las nepoții pe cap știind că sunt răsfățați plimbându-se prin toate parcurile înfulecând din toate dulciurile poate știind toate astea carnea caldă a lui silviu pe carnea mea caldă mă va face cândva să mă iert de egoismul de a mă gândi la mama când se cobora în pământ sicriul altei mame 2. fast sleep dorm mult prin mașinile ratb în orice traseu îmi caut loc într-un colț mai ferit sau mai aglomerat cât să-mi fie cald îmi las capul pe geamul jegos și mă gândesc în câte feluri aș putea salva planeta literatura număr stațiile cu ochii închiși știu mereu unde sunt știu și ce fac oamenii după zgomote simt dacă se uită la mine sau nu stau cuminte pe scaunul meu de plastic tremurând de frica de-a-junge-acasă de frica somnului de noapte care a devenit un coșmar în dormitor mă trezesc tot mai des transpirat crezând că n-am numărat bine stațiile că am ratat drumul și nu mă mai pot întoarce 4. fast knowledge sunt un bărbat urât cu mâini și vise frumoase știu asta la fel cum știu că nu am suportat niciodată ornamentele de plastic coperțile de plastic florile de plastic la fel cum știu că am satisfăcut și am dezamăgit toate femeile le-am iubit le-am scris versuri le-am înjurat le-am lovit sau le-am lăsat baltă în aceeași măsură am cicatrici și coșmaruri care-mi spun că uneori am greșit mult dar știu și asta la fel cum știu că niciodată nu l-am mințit pe dumnezeu când cu aceeași mână cu care mă rugam lui mă masturbam atingeam vagine pufoase plantam vișini în curte sau loveam țiganii care încercau să-mi fure demnitatea seara în cartier când mă întorceam îndrăgostit de la vreo întâlnire importantă dumnezeu știe că m-am arătat gol cu aceeași mână murdară cu care am ucis cu aceeași cu care scriu poezie aceeasi în care am ținut copii testamente cuțite romane și nici el nu m-a mințit pe mine lăsând concertele nirvana și bombele nucleare să stea în aceeași țară dar știam și asta 7. fast gods ( / psalm ) în general dumnezeu mă ascultă ziua devine invizibil și merge cu mine la birou îmi verifică mailurile îmi trimite replyuri politicoase îmi aranjează prezentările uneori chiar se joacă solitaire sau un pinball de-al meu mai vechi pe care l-am și uitat seara în 66 suportăm amândoi aglomerația coatele babelor nervoase manelele care se aud de la mobile și ca să nu ne plictisim în trafic ținem o evidență a abonaților orange-ul are cei mai mulți maneliști * acasă cel mai des facem critică literară și comentăm știrile escăi sau diverse reclame în rest gătim împreună fumam împreună tușim împreună ne împărțim femeile prietenii aerul eu si cu dumnezeu futem fără prezervative și fără prejudecăți * dupa ce mâncăm și stăm rezemați de spătare la capetele mesei cu burțile pline obosiți de atâta mestecat ne zâmbim sarcastic ca și cum am ști că eu sunt ateu iar el nu crede în oameni 8. fast anatomy înainte de prima țigară intru sub piele să-mi văd venele mușchii cum respiră porii excitați vibrațiile cotidianul interior al atomilor care curg pe conturul oaselor tocite fiecare celulă se suspectă de moarte are frică de cancer de accidente fiecare celulă are o conștiință de animal vânat carnea îmi transpiră și doar mie îmi place mirosul scormonesc printre organele calde scârboase însă numai părul căzut cearcănele praful și pielea care se tot schimbă îmi dau senzația de timp și de viu 10. fast music l-am visat pe ray aseară era alb era liniștit chiar prea liniștit nu spunea nimic nu întreaba nimic și nu-i spuneam nimic și nu-l întrebam nimic ne-am tot plimbat așa muți printr-o grădină cu multe flori albe unde nu ni se auzeau nici pașii când m-am trezit am observat niște pânze de păiajeni în colțul dormitorului și am zâmbit apoi mi-am făcut repede o cafea cu lapte 11. toate plăcerile au același gust simțurile devin detalii lucrurile în general sunt simple mă întreb ce visa mama despre mine despre ce voi fi atunci când dansam blues în burta ei 13. toată lumea din bloc face dragoste acum toate scările se mișcă în același ritm toate treptele gem mobila din apartamente scârțâie liftul și termopanele transpiră aerul tot mai încălzit mă împinge în depresii colective ale tuturor personalităților mele secundele sunt din ce în ce mai perfecte ca niște vietăți separate de mine cu un sens al lor cu un destin eu stau ronțăindu-mi tristețea și creez dumnezei cu raiuri tot mai frumoase 15. peste tot terase unde se pariază posibilități destine plouă cu J.B uneori mai ales seara când singurul tramvai cu o singură ușă un singur loc și un singur călător se retrage la hollywood *** foto: "chillout" |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate