remus radu

Dacă ar fi lucrat și azi la izbăvirea moților, Avram Iancu ar fi fost consultant pe fonduri europene sau măcar membru al unui ONG ecologist cu misiunea să curețe apele Apusenilor de mizeria lăsată în urmă de moți.

Iar moții, ei bine, moții ar fi făcut ce știu ei mai bine, câte o răscoală pe an. Moții n-au uitat ce-i aia o răscoală: tocmai ce-au facut una, din cauza că prefectului de Alba i-a trecut prin minte să verifice cum își taie ei pădurile. Asta e a treia năpastă ce le vine pe cap, după închiderea minelor și impunerea unor noi reguli veterinare, ce-i lasă fără norocul de a vinde laptele și branza oriunde și mai ales fără hartiile cuvenite. Cum în Apuseni n-a prins cheag nici o inițiativă de dezvoltare pe bani europeni, moții încă se hrănesc cu nostalgiile după marii răsculați de odinioară.


S-au răsculat acum mai bine de-o săptămână cam la trei sute de moți și-au coborât până la zidul Prefecturii Alba-Iulia, să-l ia de guler pe prefect, pentru că le-a trimis pe cap inspectorii să verifice cum își taie ei pădurile. Din locul de unde a plecat odinioară Horea împotriva unui imperiu, de lângă apa împuțită azi a Arieșului, s-a pornit acum împotriva unei prefecturi un primar ce se vede drept un nou crai al moților, Corneliu Olar. Până să intre în cartea de istorie, el își zice Bill Clinton și e primar în comuna Horea. Tătucul moților șomeri.

“Hoții nu sunt moții!"

Olar și cei trei sute de moți s-au oprit la Alba-Iulia, la zidul Prefecturii, să-l suduie pe prefectul cel tânăr, care le-a trimis pe cap Corpul lui de Control, să-i intrebe ce-i cu atâtea grămezi de cherestea la marginea drumului. Protestatarii au fluturat o pânză pe care stătea scris "“Hoții nu sunt moții!". În toiul marșului, la îndemnul unui reporter de televiziune, au ridicat fiecare într-o mână “"Carnetul de moț" și au strigat să vie prefectul. Au venit jandarmii. Răzvrătiții au fentat amenda de la jandarmi, zicând că adunarea lor nu se cheamă “miting neautorizat, ci doar ce s-or înscris cu tății în audiență la prefect. De intrat la vorba în birouri au intrat doar o mână de oameni, o delegație. Nu l-au înduplecat pe prefect. Controalele or să se înmulțească.

Controlul văzut prin ochii inspectorilor

E al treilea an de când Corpul de Control al Prefecturii Alba verifică cum se taie pădurea în Apuseni. În primavara asta, inspectorii au confiscat aproape 300 de metri cubi de cherestea, cam la vreo 50 de camioane, în valoare de vreo 150.000 de lei. La Albac, Victor Botiza, șeful Corpului de Control, a descoperit lemn pe o proprietate a primarului Petru Todea. Primarul le-a interzis inspectorilor accesul și abia dupa câteva zile, când s-au întors cu mandat de percheziție semnat de un judecator, aceștia s-au apropiat de stivele de cherestea.

“"Erau cam 60 de metri cubi, din marcaje nu se înțelegea care pădurar îl marcase, am luat declarații fiecărui pădurar, a reieșit că nici unul dintre ei nu-l marcase, așa încât grămada a fost confiscată. Pe un alt drum am descoperit o altă gramadă nemarcată. Am așteptat 12 ore să-l revendice cineva, iar când ne-am întors, dispăruse jumatate din cantitate, cam 20 de metri cubi. Buștenii au fost descoperiți pe un alt drum, aveau marcajul dreptunghiular, de legalitate, lângă cel triunghiular - de confiscare - semn că fuseseră marcați ulterior cu semnul legalității, în grabă. O altă cantitate de 28 de metri cubi, confiscată în comuna Horea, a fost predată spre custodie șefului ocolului silvic privat, Traian Șchiop, dar acesta a refuzat să semneze procesul-verbal, spunand că nu poate asigura paza cantității. Când ne-am întors din Horea spre Albac, ne-a blocat drumul un camion cu 70 de moți nervoși în remorcă. Au sărit să ne răstoarne mașina", povestește Botiza pe nerăsuflate aventurile sale cu localnicii.

Moții s-au întors de la miting mai supărați decât la pornire, iar acum stau în grupuri pe băncile din centrul comunei Horea și țes vorbă după vorbă împrejurul unor beri.

Drujbe și blugi


E pustie piața de la Câmpeni, centrul istoric al moților, la 120 de kilometri de Alba-Iulia. E întâia primăvară în care nu mai vezi femei răsturnîndu-și desaga de urdă pe mesele de piatră. Au disparut și moșnegii cu vorba rară purtând după ei ciubere de lemn. În vremurile plasticului și-ale noilor norme sanitar-veterinare, la Câmpeni nu mai coboară din munții Apuseni nici un Avram Iancu. Se scurg înspre oraș doar navetiștii în autobuze și rumegusul pe apa Arieșului. Azi, în piața din Câmpeni se vând casetofoane chinezești, blugi, mulți blugi, și scule de tăiat pădurea. S-au închis minele, fabricile, s-au închis târgurile de vite, abatoarele. Le-a rămas moților doar pădurea.

În centrul comunei Horea întâlnești pâlcuri de oameni chiar la ceasul prânzului, care era altădată lăsat muncii. Șomaj oficial, 13,5%.



Crăișorul Ceaușescu

Sătenii din Horea se arată convinși că-s dușmăniți parcă-n ciuda sărăciei lor: "“Are cineva cu noi ceva, nu ne mai lasa, domnule, să trăim prefectul aista!", spune unul, Petre Lazăr, și toți îl aprobă. Lazăr, 61 de ani, e stăpân peste un hectar jumate de pădure, cinci porci și opt suflete acolo, în cătunul numit Jurjuț, sus pe munte, de unde se vede ca un punct alb cârciuma unde s-a așezat acum la vorbă. Omul are o pensie de trei sute de lei, ca fost miner la Oravița.

Fecioru-su, Lucian, 24 de ani, n-are slujbă, muncește "“la pădure", la fel și celălalt fecior, la fel și nepoții, stau toți cu ochii pe hectarul ăla de pădure, și-s supărați că statul nu-i lasă să taie în voie din el. S-au închis minele, târgurile de vite, s-a închis brutăria, de asta-toamna s-a închis și abatorul de la Câmpeni, ar trebui să meargă oamenii 150 de kilometri până la târgul de la Mirăslău.

După câteva beri, sătenii fără slujbe povestesc râzînd cum i-au alungat acum vreo zece ani pe reprezentanții unei firme austriece care încercase o investiție la ei în sat. Apoi cad brusc în nostalgie, își fac cruce și pomenesc nu icoana lui Avram Iancu, ci dulcea amintire a lui Ceaușescu: “Atunci plecau dimineața din sat 7 autobuze cu oameni la muncă. Acu, pleacă unul".

Barter - pădure contra voturi

Un alt horean, Mircea și-atât, 37 de ani, fost șofer, nu-și mai caută de ani o slujbă. “"Unde să mă duc la oraș, cine-mi plătește naveta!?" Astăzi, ca și ieri, bea o țuică din alocația primită pentru cei trei copii, uneori muncește cu ziua la pădure și asteaptă an de an la mila primarului. N-are carnet de moț, dar lui si altora ca el, primarul le eliberează câte un bon prin care le dă voie să taie câțiva metri cubi.

“"Plătesc lemnul la juma de preț, adică zece milioane, tai zece metri cubi, la debitare scad la șase, plătesc benzina drujbarului, ba n-o plătesc, îi muncesc o zi, apoi muncesc trei zile la șoferul care-mi transportă lemnul. Vând cu 1800 de lei și asta o singură dată pe an". Un bătrânel cherchelit, unul din cei 70.000 de moți din Apuseni care așteaptau mereu izbăvirea de la altcineva, mereu din altă parte, se bagă în vorbă cu un citat din Avram Iancu: "“Făgăduieli or fost multe, făgăduieli or rămas toate!". Geaba au trecut pe aici microbuzele pictate cu fânețe și laptopuri, din care au coborât funcționari ce vorbeau despre fonduri europene, despre beneficiile asocierii, geaba s-a adunat poporul la căminul cultural, dacă și astăzi zac la primarie câteva chile de broșuri pe care scrie “Fermier European".

Iluzia agroturismului

S-au consumat saci de vorbe de ani buni încoace pe ideea că agroturismul i-ar putea scoate din sărăcie pe moți. Și vorbe au ramas să culeagă localnicii, câtă vreme doar în Albac și Arieșeni câteva pensiuni stau pe profit. Nu există semnal pentru telefoanele mobile pe toți cei 65 de kilometri pătrați ai comunei Horea, nu există un drum pe care să nu-ți strici mașina între Albac și Huedin, 67 de kilometri, drum esențial pentru dezvoltarea turismului. Dar nu există un drum practicabil în orice condiții nici măcar acolo unde natura le-a dat oamenilor mură-n gură, între comuna Scărișoara și ghețarul din peștera. Mult-promisa stațiune de schi de la Arieșeni e doar discurs electoral. “"Credeți că nu ne-am fi gândit să investim într-o pârtie de schi la Arieșeni!? Ne-am fi gândit dacă era limpede regimul terenurilor", explică unul dintre puținii localnici prosperi, Dorel Morar, patronul unei fabrici de mobilă cu 200 de angajați din Câmpeni.

Iancu și Horea nu dau cu mătura

Apele Arieșului sunt pline de mizerii, întrecute sunt în poluare doar de afluentul Abrudel, unde pe zece kilometri malurile poartă tone de resturi, îndeosebi de haine. “"Apa duce !", asta-i expresia moților întrebați cum au ajuns râurile pline de resturi. Primăria din Albac a dat acum un an fiecărei gospodării câte o pubelă din plastic, pentru a depozita în ea și doar în ea gunoiul menajer. Sătenii folosesc pubele pentru a pune în ele murături. Gunoaiele le aruncă tot în Arieș.

Nu exista in Tara Moților o groapă de gunoi ecologică. Exista însă la tot pasul însemnele istoriei, folosite cu disperarea flămândului trufaș: sute de ulițe, de școli, de cămine culturale, de magazine și de cârciumi se numesc ori “"Avram Iancu", ori "“Horea, Closca și Crișan".

"Drumul Iancului", cel din hârtii, un proiect de turism al unei asociații neguvernamentale, zace de ani la sertar. În comuna Horea există două case închinate eroului răscoalei. Una pe coasta Fericetului, unde s-a născut figura de breloc a comunei, a fost construită de comuniști prin 1970 -, dar nici un anunț nu spune asta. Există și alta, la șosea, pentru turiștii mai comozi.

Entuziasmul legat de turismul rural e ilustrat de un episod petrecut acum doi ani în comuna Horea: Consiliul Local a hotărât să permită vânzarea de lemn la jumatate de preț pentru localnicii care vor să-și construiască pensiuni. S-au înscris doi cetățeni, din care unul e primarul, ăla de-a condus răscoala de la Prefectură.

Ratarea are, în Apuseni, mai mulți părinți. Nici funcționarii nu s-au ostenit să-i aducă pe oameni mai aproape de vremurile în care trăiește restul țării, nici localnicii nu vor să asculte cea mai scurtă dintre poruncile Iancului: “"No, hai!".




Legitimație de moț
Prin 1934, guvernul Tătărăscu a ținut o miniședință la Câmpeni și a hotărât, prin Legea Moților, să acorde locuitorilor din Apuseni o seamă de privilegii, întrerupte o dată cu venirea comuniștilor. În 1996, Guvernul a repetat gestul și a adoptat o noua Lege a Moților, prin care aceștia primeau câteva înlesniri: dreptul să primească la jumatate de preț între 10 și 15 metri cubi de lemn, pe an, de familie; scutire de taxe când mergeau să-și vândă mărfurile prin oboare; o reducere de 50% pe calea ferată, la clasa a doua. Beneficiarii acestor înlesniri primesc așa-numitul “Carnet de moț", distribuit de primării.







Primarul Olar si portile sale

Motul Bill Clinton
Cel care a condus zavera de la Prefectura Alba e primarul comunei Horea, Corneliu Olar, independent, acum la al treilea mandat.
Cistiga mereu alegerile din primul tur. “Daca n-as iesi din primul tur, nici nu m-as mai prezenta", marturiseste omul. Oamenii tin la primarul lor, desi, cind ii intrebi ce-a facut pentru ei, nu stiu sa-i insiruie fapte. Mai biguie cite unul, “pai, ne lasa sa traim cu niste lemne". Le place, probabil, pentru ca e jovial.

Isi spune siesi Bill Clinton, primaria o numeste Casa Alba, si-a comandat in birou o sculptura din lemn cu Bill si Monica inlantuiti. Intreaga cladire a primariei poarta la briu chipurile sculptate ale fruntasilor satului, de la fostii primari pina la lautarii locului. “Poate primarul ce-o sa vina va gasi un loc si pentru chipul meu", zice cu speranta Olar, convins ca a facut ceva pentru motii lui: a descoperit, “la o slanina fripta cu satenii", o ridicatura dupa care faceau flacaii amor la hora, numita “Dimbul lui Gaf", iar cu povestea asta s-a inscris la un concurs national, unde a cistigat titulatura de “Sat european", cum scrie pe o tabla la intrarea in comuna. Daca il intrebi cum pot fi create locuri de munca pentru sateni, daca gestioneaza o strategie in sensul asta, Bill Clinton zice “da, am o strategie". Unde? “In cap! Dar nu-mi amintesc acu' amanuntele". Linga pensiunea sa a amenajat un heliport, sa aiba unde ateriza elicopterele de la SMURD, si un imas, cu toate cele trebuincioase unui tirg de vite conform cu noile cerinte veterinare. Pe o tabla, a ordonat sa se scrie “Tirg european de vite".



Obedienta sculptata in lemn

Atent la propria imagine, primarul si-a lipit la gazeta de perete a comunei o sumedenie de poze, ce-l infatiseaza mindru, prins in esarfa tricolora. Si-a sculptat numele si pe cele 18 porti de lemn ce vor fi infipte la intrarea si la iesirea din noua comune din tara ce poarta numele lui Horea. O fi el mare mot primarul Olar, dar in viata tre' sa stii cind sa pleci capul: portile ce vor pleca prin tara poarta si numele presedintelui Consiliului Judetean Alba, domnul Dumitrel Ion.